Deşi s-ar putea să încalc legislaţia în vigoare, pentru că am auzit că a dat CNA-ul o lege că sâmbăta şi duminica este interzisă campania electorală, tot nu mă pot abţine să nu scriu despre asta. De fapt ce postez eu aici nu se poate numi campanie electorală. Este mai degrabă : anti campanie împotriva tuturor celor ce se cred politicieni. Buuuuuun. Deci :

    Şi uite aşa va veni ziua cea mare adică data de 10 iunie 2012 când enigmatici şi cuminţi ne vom îndrepta spre secţiile de vot şi aplicăm o ştampiluţă care va fi OK-ul nostru pentru furt, minciună, parvenire, nepotisme şi alte năravuri specifice românilor. Acum nu zic că la alţii nu se întâmplă, dar eu trăiesc – încă- în România şi aici văd toate cele bune şi cele rele. Dar ultimile sunt preponderente. Din păcate nu am timpul fizic necesar să urmăresc toate emisiunile cu iz de campanie electorală de pe posturile de televiziune  la care DOLCE îmi oferă acces, şi cred că mi-ar trebui  trei televizoare în casă, care să funcţioneze concomitent, simultan şi în acelaşi timp ))).

                 Oricum la o emisiune la care au fost invitaţi printre alţii Mugur Mihăescu ( Garcea – dacă vi-l mai amintiţi din Vacanţa Mare) şi Mădălin Voicu, mi-a fost dat să aud o afirmaţie făcută de ultimul menţionat aici care m-a lăsat perplexă. Şi anume : ” politica românească este o mare tocăniţă, făcută de bucătari nepricepuţi şi fiecare politician când ajunge la oală ia cel mai mare polonic ca să ia cât mai mult din tocană, pentru el şi pentru ai lui”. Vă vine să credeţi??? Eu am crezut că visez, dar domnul Voicu a venit cu completarea : ” da aşa este, nu are cine de ce să se supere, nici măcar colegii din partidul din care fac parte pentru că ăsta este adevărul” . Măcar omul ăsta a avut curajul să recunoască găunoşenia politicii româneşti.

              Şi tot pe la televiziunile astea autohtone a fost invitată o cucoană care este ceva mahăr pe la Ministerul Mediului. La întrebarea moderatorului ce s-a făcut pentru limitarea efectelor inundaţiilor ( care se pare că în ultima vreme sunt blestemul românilor) fooooaaarte senină explică  ‘mneaei că de la dezastrul din 2006 când se întrevedea că tot sudul ţării va fi o maaare de ape s-a muncit intens la acest minister şi s-a conceput un program de îndiguire şi protecţie a malurilor Dunării. Întrebare: bun şi în ce fază este acest program? Răspuns : în fază avansată de proiect şi definitivare a detaliilor. Vă vine să credeţi aşa ceva????? În 6 ani au reuşit să facă un proiect la care încă se mai definitivează detaliile. NO COMMENTS  cel puţin din partea mea. Dacă cineva poate, atunci să-şi exprime părerea.

             Bine că au avut timp să se ocupe de defrişări, masă lemnoasă brută dată la export într-o proporţie dezastruoasă cantitate+calitate = preţ, planuri şi plănuleţe de repartizare de fonduri, care datorită legislaţiei ambigue din România le poţi folosi la orice, mai puţin pentru ce au fost alocate, vizite în străinătăţuri pentru schimburi de experienţă şi alte minuni de genul ăsta care dau găuri după găuri în bugetul statului şi în buzunarele noastre.

           Cam atât pentru acum, că mai sunt ceva zile până la alegeri. Vă doresc toate cele bune şi  “mintea de pe urmă a românului”

                         Azi 1 IUNIE – Ziua internaţională a copilului.

         Spun din toată inima “La mulţi ani!” tuturor. Şi celor ce sunt şi celor ce ar fi putut să fie şi celor ce au fost şi acum sunt îngeri.  Dar nu am putut şi nici nu am vrut să trec peste cele de mai jos.   Deşi este mai mult decât ŞOCANT.

                

                 În poza color este o fetiţă avortată la 4 luni şi jumătate prin folosirea unei soluţii saline. În cea alb-negru sunt copii avortaţi cred că pe bandă rulantă, de au fost aruncaţi aşa de-a valma în coşul de gunoi. CRIMINAL. Sunt suflete cărora li s-a refuzat dreptul la viaţă. Am văzut şi alte poze cu muuult mai răvăşitoare. Inimaginabil. Adăugăm apoi bebeluşii care au apucat să ia prima gură de aer şi au scos primul ţipăt de viaţă, pe care iresponsabilele care s-au simţit bine fără să găndească, mânate doar de instinctul animalic, i-au purtat 9 luni în pântec şi apoi i-au aruncat la ghena de gunoi. Nici nu ştiu cum să-i numesc. Fericiţi că nu au apucat să trăiască într-o lume aşa ticăloasă sau ghinionişti.

             Dar sunt pe Pământ şi locuri unde genocidul embrionar nu este cunoscut, dar este simţită din plin indiferenţa semenilor noştri. Iar copii născuţi pe acele meleaguri au soarta celor de mai jos.

          În timp ce în alte părţi ale lumii se aruncă tone de resturi de mâncare unele suflete nevinovate stau la rând pentru o lingură de fiertură. Milioane de oameni irosesc milioane de metri cubi de apă în timp ce alţii o drămuiesc până la ultima picătură. Haine şi încălţăminte aruncate de unii pentru că nu mai sunt la modă, pentru alţii sunt mană cerească.Poate nu este vina nimănui că se întâmplă ceea ce se întâmplă pe această planetă. Dar cred că mulţi dintre noi am uitat sau nu mai avem timp să ne amintim cât de fericiţi eram când părinţii ne strângeau în braţe .

   Vă mai amintiţi? V-a plăcut? Copiilor sărutul cald din dragoste, părinţiilor îmbrăţişarea prea puţin puternică dar din toată inima? Dacă da, atunci e bine. Şi ar fi şi mai bine dacă am putea să avem înţelepciunea anilor de acum dar toate celelalte deprinderi ale copilăriei.

                   Să putem vedea lumea prin ochii copilului care am fost. Să iubim necondiţionat, să nu împărţim oamenii în buni şi răi, să mai credem în poveşti cu zâne, să-l aşteptăm pe Moş Crăciun. Să dăm dovadă de copilărie matură şi să nu lasăm lacrimile semenilor noştri să sape şanţuri pe obraji. Să întindem o mănă de ajutor şi celor ce nu au avut norocul să fie iubiţi dar li s-a dat un bilet de intrare în lumea celor ce au şansa la viaţă. În fond şi la urma urmei fiecare dintre noi va trece spre lumină. Şi atunci vom fi doar o amintire în Raiul amintirilor copiilor noştri sau al altora. Şi din Raiul amintirilor nu ne poate izgoni nimeni. 

         Gândiţi curat azi de 1 IUNIE. Iubiţi copilăreşte, iertaţi copilăreşte şi ajutaţi precum adulţii responsabili.

              Şi atunci veţi vedea cât mai multe poze de felul celei ce urmează.

            Sinceră să fiu la căte aud şi văd de ceva vreme încoace ar trebui să postez  de 2-3 ori pe zi aici pe blog. Poate tot atâtea erau şi înainte dar nu le dădeam eu prea mare importanţă. De vreo două săptămâni mă delectez cu “Ora de business” de pe TVR 2, realizată de Moise Guran. Unii vor spune că nu e mare scofală. Eu zic că este. Dacă CNA-ul ar obliga posturile de televiziune ca la o oră de maximă audienţă să transmită concomitent o emisiune de genul ăsta poate că românii ar reuşi să-şi dea seama (să zicem în proporţie de 80%) la ce mascaradă asistă zi de zi. Apare azi pe un post TV un interviu cu Poirot-Hood al nostru. Nu ştiţi cine este? Cel care se simte bine acum în capul mesei la Palatul Victor.

         Ciufelnică cum sunt, mă uit şi eu zilnic de trei ori în oglindă (dimineaţa la prânz şi seara) şi-mi văd defectele fizice. Îmi mai fac şi câte o auto analiză şi nu de puţine ori constat că dau în gropi de năroadă ce-s dar nu mă pot lăuda că în ultima vreme nu am avut dureri de cap. Deci cutia mea craniană adăposteşte  un organ vital funcţional încă. Dar văd că politicienilor noştri li se cam potiveşte   poza alăturată. Pe ăştia nu-i doare nici măcar în cot de ce se întâmplă cu supuşii lor. Ce să-i mai doară capul. Şi cănd aud ce inepţii debitează mă întreb oare ei conştientizeaza că ţara asta nu este o ţară de tâmpiţi. Eu cred că merg pe ideea se bucură mulţimea dacă vede un fluturaş de salariu su de pensie cu o sumă mai măricică. Păi da. Că au reântregit salariile bugetarilor şi veniturile pensionarilor acum în preajma datei alegerilor locale. Următoarea tranşă în decembrie. Dar……. numai dacă se realizează indicatorii ceruţi de FMI. Deci fraţilor v-am dat acum ceva ca să ne votaţi la locale, iar în decembrie, adică după ce ne votaţi tot pe noi şi la parlamentare o să vă mai dăm “jumătatea lui cinci” Cine nu ştie care-i jumătatea lui cinci să pună degetul mare de la mână între degetul mijlociu şi inelar. Dacă asta nu e mită electorală, atunci io-s fată mare.

        Şi ca tacâmul să fie complet apare pe toate posturile TV, Petru Lificiu vicepreşedintele ANRE care cu o seninătate şi un srcasm deosebit ne explică dânsul cum creşterea cu 5% a preţului pe KW/h nu ar trebui să ne afecteze dacă : nu lăsăm becul aprins în baie – deci dragi bărbaţi bărbieriţi-vă pe întuneric şi renunţaţi la aparatul de ras în favoarea briciului. Poate unii din voi greşesc, îşi taie beregata, nu se consideră sinucidere şi vă îngroapă cu popă. Nu se cunoaşte scumpirea electricităţii nici dacă : nu folosim becul din hol - aşadar cei care sunteţi mai mulţi în familie faceţi ca şi ambulanţa cănd umblaţi prin casă pentru a nu vă lovi unii de alţii şi a vi se acorda prioritate. De asemeni după părerea dânsului ar trebui : să citim la veioză şi nu la lumina lămpii din tavan.

              A uitat să ne spună acest vicepreşedinte ( mai pe scurt vicepreş) că trebuie să punem frigiderul în priză doar atunci când deschidem uşa, ca să se aprindă becul şi noi să constatăm că bate văntul prin el. Nu mai terbuie să folosim fierul de călcat pentru că e suficient să călcăm hainele în picioare, aşa cum se calcă semenii noştri pe la târgurile de joburi, unde mai nou se plăteşte taxă de intrare. Nu mai folosim nici maşina de spălat pentru că la cât a plouat în ultima vreme putem spăla hainele la râu cu poalele ridicate-n brâu. Şi din poziţia aia au guvernanţii ce alege în funcţie de orientările  fiecăruia. Nu vi se pare că situaţia seamănă din ce în ce mai mult cu o anumită perioadă din istoria României? O să ne trezim cât de curând că ora Pamântului, când se stinge lumina din motive ecologice, se va celebra în România zilnic. Ar mai fi multe de comentat dar aştept să văd dacă atunci cănd se vor scumpi şi gazele naturale o să se trezească vre-un deştept dintre politicieni să ne recomande să gătim la fel ca şi în poza de mai jos.

          Alegerile locale au reuşit să zgândăre în mine şi să răscolească toate nemulţumirile adunate cel mai probabil de muuuulţi ani încoace şi care am tot sperat că-şi vor pierde obiectul. Dar ai noştri politicieni se înverşunează să ne dea teme de casă zilnice şi care nu sunt întotdeauna nici uşoare şi nici puţine. Dar dacă nu ar face ei asta atunci ce am face noi românii? La gradul de ocupare al forţei de muncă în ţara asta s-ar aduna cam mulţi TFC -işti (tăietori de frunză la câini). Aşadar dacă tot am găsit postarea asta pe un site m-am gândit că ar fi bine să fie o temă de discutat. Nu am să respect ordinea în care se spun minciunile. De ce? Pentru că nu ştiu ce minciuni se spun după partida de pescuit. Nu am fost niciodată la pescuit deci nu am de unde să ştiu ce spun pescarii după o partidă de genul ăsta. Dar am să întreb pe cineva care este un împătimit al pescuitului şi după alegeri o să vă spun şi minciunile pescarilor.

    În ce privesc minciunile înainte de alegeri astea DA. Cei care sunt în funcţie pe anumite posturi în administraţie încep să se laude cum că au facut aia şi ailaltă, dar n-au putut să facă mai mult că unii şi alţii le-au pus beţe în roate. În schimb dacă vor fi realeşi o să facă tot ce n-au făcut în cei 4 ani când au avut frâiele puterii în mână şi mai mult decât atât. Dar uită să ne spună şi actualii (unii dintre ei vor fi foştii) şi viitorii cât şi-au propus să facă pentru comunităţile care îi vor vota şi cât pentru ei, pentru neamurile lor, pentru clientela politică ce i-a ajutat să ajungă acolo sus. Asistăm la campanii electorate tipic romăneşti cu atacuri la persoană, acuze, rufe spălate în public, de gândeşti că brusc multora dintre candidaţi li s-au stricat maşinile de spălat.

        În ceea ce privesc minciunile din timpul actului sexual pe mine chiar mă pufneşte râsul si unii dintre cunoscuţii mei ştiu bine de ce tocmai eu nu ar prea trebui să-mi dau cu presupusul. Dar dincolo de situaţia mea, sunt convinsă că aproape 80% dintre români sunt în situaţia din poza alăturată. Şi în cazul ăsta chiar se spun minciuni fără număr, fără număr. Nu mai departe în ceea ce priveşte alocarea celor 20.000 de euro pentru tratamentul lui Şerban Ionescu. La o emisiune televizată Lucian Viziru şi ceilalţi invitaţi au avut curajul să spună că de fapt nu s-a alocat nici un leu deci nicidecum atăţia euro. Vaaaai dar ce darnici şi umani au părut “NOII”  cănd au apărut în mass media special pentru a anunţa alocarea acestei sume. Acum nu prea ştiu în cotextul de mai sus câţi sunt minţiţi dimineaţa, sau în pauza de prânz, sau seara înainte de culcare, dar ştiu sigur că guvernul nostru nu foloseste mănuşi chirurgicale (ca să nu spun prezervative) atunci când se ocupă de supuşii lui.  Altfel nu-mi pot explica înmulţirea alarmantă a celor care cred că va fi bine vreodată în ţara asta (dar numai din rândul politicienilor).                                                        

        Şi dacă tot e campanie electorală promit candidaţii vrute şi nevrute. Unul dintre ei dăunăzi promitea spaţii sociale unde tinerii să se întâlnească să facă sex, să se relaxeze…..bla,bla, bla. Ăştia ori sunt duşi “cu pluta pe Siret” ori obsedaţi….. Şi făcând abstracţie de numele celor doi din poză cred că după ce se va definitiva orientarea noastră spre Mama Rusie, unde actualul ministru de externe întrevede posibilităţi extraordinare de a relansa exportul de “sticlărie şi altele” (eventual sticle pentru votcă) o să constatăm că ei s-au ţinut de cuvânt ca şi domnul Labă si nouă ne este mai bine aşa cum promite domnul Muia.

       În cazul ăsta nu ne mai rămâne decât să rostim zilnic dupa pardida de sex administrată de guvernanţii şi de politicienii noştri ” Doamne ocroteşte-i pe români”

           Se pare că în ultima vreme ghinioanele se ţin lanţ de români, atât de cei din ţară cât şi de unii dintre cei răspândiţi prin lumea întreagă. Şi cum e vorba aia  “sâmbătă, ceasul rău, pisica neagră şi tramvaiul 13″ parcă ziua de sâmbătă  26.mai.2012 a fost ziua care se potriveşte cu zicala “sfârşitul încoronează opera”. După o săptămână în care  toate s-au pus împotriva şi de-a curmezişul românilor, sâmbătă ni s-au mai aplicat nişte duşuri reci.

         Săptămâna tocmai încheiată ne-a năucit cu ploile, cu fluctuaţiile de temperatură şi cu cele ale leului comparat cu euro şi dolarul. Ne-a fost dat să vedem o capitală europeană – Bucureşti capitala României – care nu a trebuit să facă nici un efort să-i facă concurenţă Veneţiei. N-a făcut  oraşul efort să nu ajungă Veneţia românească pentru că ce s-o fi gândit : lasă că nici edilii mei n-au făcut nici un efort să mă modernizeze şi în profunzime. S-au mulţumit cu un make-up de suprafaţă, care lasă să se vadă toată neputinţa şi iresponsabilitatea lor de a gospodări un oraş. Acum mai mult este şi campanie electorală şi avem ocazia să vedem câte nu s-au făcut pe vremea ăluia sau a ăluilalt şi câte se vor face dacă-l votează bucureştenii pe unul sau pe celălalt dintre actualii candidaţi. Nici nu îndrăznesc să mă gândesc ce dezastru va fi în caz de un cutremur adevărat (adică apropiat de cel din 1977)

       De bine ce anul trecut agricultura a fost cea care a contribuit la ridicarea PIB-ului, anul ăsta s-au umplut câmpurile de ape. Şi uite aşa s-au mai dus câteva din speranţele românilor că vor pune conserve de iarna preparate din produse româneşti. N-are nici amărâtul ăla de ţăran care a lucrat pământul, n-au nici orăşenii şi prosperă importatorii legumelor şi fructelor modificate genetic. Buuuuună treabă domnilor politicieni.

      Şi după ce văzurăm noi terenuri agricole umplute de ape, gospodării distruse,animale înecate sau salvate pe ultima sută de metri, oraşe cu străzi şi bulevarde transformate în canale navigabile. aşteptăm sâmbăta să ne bucurăm un pic de calificarea handbalistelor noastre la Olimpiadă, de un rezultat bun la Eurovision şi de o centură strălucitoare de campion mondial la box care să rămână în mâna  lui Bute. Dar de unde?????. Nu tu calificare a handbalistelor,un modest loc 12 la Eurovision şi un Lucian Bute facut KO în runda a 5 a. N-a fost vina lor. Asta o spun cu toată convingerea. Pur şi simplu au avut ghinion, pentru că nu putem afirma că nu au muncit ca să realizeze mai mult. Aşa că stau şi mă întreb de ce suntem noi aşa de ghinionişti? Oricum s-a mai dres busuiocul azi când Mungiu a luat 3 premii la Cannes.

   Dar indiferent de eşecul de acum totuşi de oamenii ăştia ar trebui să fim mândri, pentru că au muncit enorm ca să ajungă să reprezinte România în lume. Nu poţi să fi o veşnicie cel mai bun. Dar poţi face să se rostească cu respect numele ţării ăsteia. Sper să avem mintea şi demnitatea necesară să nu-i hulim.

      Se zice că odată cu vârsta unii oameni se mai ţăcănesc. Cred că şi eu. Şi ia uitaţi voi de ce :

                                                    NAŢIONAL ARENA     

    

                            Şi pe bijuteria asta de stadion în 23.05.2012 s-a jucat

                                 FINALA CUPEI ROMÂNIEI LA FOTBAL între :

            

                    ŞI

 

               

                  Mulţi dintre voi o să spună: ei şi ?mare scofală. Nu e mare scofală că s-a jucat un meci de cupă, mare scofală este că eu m-am uitat la meciul ăsta. Şi asta nu pentru că aş fi suporter al uneia sau a alteia dintre finaliste ci pentru că pur şi simplu am vrut să văd atmosfera aceea neeeeebună, neeeebună de pe stadion. Îmi era tare dor de ea. Dar mi-a plăcut ENORM ce am văzut.

              Nu mă refer la meciul în sine, care în prima repriză a fost un bambirici total. O repriză în care am văzut o echipă a Rapidului pe tot terenul şi nişte dinamovişti care s-au bâlbâit când erau în posesia mingii. A doua repriză a dovedit că nu îtotdeauna câştigă cel mai bun. Se întâmplă să câştige ăla care are mai mult noroc. De data asta a fost Dinamo. Culmea este că înainte de a începe meciul mi-am dorit ca acesta să fie câştigat de Dinamo. De ce? De cutră ce-s. Mă gândeam că zgârie-brânză ăla de Copos o să bage nişte bani frumoşi în buzunar, şi jucătorilor o să le arate iarăşi buzunarele goale întoarse pe dos. Acum chiar îmi pare rău pentru rapidişti. Meritau să meargă mai departe în fotbalul european.

        Lăsând la o parte meciul în sine, în seara asta am văzut că în anumite momente românii pot fi şi de nota 10. Indiferent ai cui suporteri au fost, cei de pe stadion au avut bunul simţ să intoneze la unison IMNUL ROMĂNIEI -DEŞTEAPTĂ-TE ROMĂNE. Şi l-au cântat frumos. Apoi atmosfera din timpul meciului a fost super decentă din partea ambelor galerii. Deci domnii mei, uite că se poate şi la români. Poate că şi locaţia a insuflat o doză de decenţă şi respect faţă de sport, de jucători, de antrenori şi cred că nu în ultimul rând faţă de munca celor ce au ridicat bijuteria aia de stadion.

         Şi cum unii se vindecă greu de spiritul de aventură fac eu cumva să ajung la un meci pe  NAŢIONAL ARENA (sper să fie unul al Naţionalei României) şi să fac galerie la fel cum am făcut  pe vechiul stadion “23 August” la meciul România – Anglia, când i-am bătut pe înceţoşaţii ăia de englezi cu 1-0. Dar până atunci mă mulţumesc şi cu pozele, cam cum ar fi cea de mai jos.

                                     Ce splendoare!!!!!  Ce privelişte!!!!!!

       Şi ce dor îmi este de a răguşi făcând galerie la un meci  al Naţionalei noastre sau al unei echipe de club româneşti care să joace o finală în Cupele Europene.

                       Vrabia mălai visează !!!!!!  Nu?

               Staţi calmi şi nu vă impacientaţi că nu fac o recenzie a romanului  cu acelaşi nume. Nu de alta dar nu cred că ar interesa pe cineva. La ceea ce se înâmplă în vieţile multora dintre noi, numai o recenzie nu ar mai capta atenţia cuiva. Titlul postării mi-a fost inspirat de cu totul alte situaţii şi de discuţii îndelungate cu o persoană care atunci când nu primeşte un răspuns punctual la comentariile sale, are obiceiul să spună : ” iar te dai după vişin” . O expresie ca şi oricare alta, dacă nu vezi contextul şi istoricul discuţiilor. Oricum poza de mai jos am distribuit-o de mai multe ori aşa ca şi in zicala aceea : ” bate şaua să priceapă calul”  dar degeaba.

         Şi uite aşa azi, aşa mâine, am tot lăsat să treacă de la mine căci am sperat ca cineva să lase orgoliile deoparte  să ridice fruntea şi să spună : ok am priceput - nu eşti fraieră, nici pui pe care l-a scos cloşca ieri din găoace, şi nici gâscă din provincie.  Dar de unde măi frate. Unii nici usturoi n-au mâncat nici gura nu le miroase. Ba mai mult sunt ca motanul : ei … şi tot ei strigă că-i doare. Şi cum totul are o limită mă pune pe mine necuratul şi las câteva mesaje, aşa ca să ungă pe suflet pe cine le citeşte. Să se înţeleagă de fapt că au fost destul de condimentate cu sare, piper, ardei iute şi alte din astea de-ţi ia mintea foc şi-ţi creşte tensiunea arterială ca şi atunci când te pregăteşti de coridă. Dovadă că cineva s-a burzuluit, s-a întors cu faţa la cearceaf şi a zis hai si..ir, este că nu a mai dat nici un semn de viaţă.

             Şi în condiţiile date MĂ BUCUR că m-a făcut mama fată şi că sunt scorpion. Mi-am dovedit că sunt mai puternică decât unii de se consideră că fac parte din categoria sexului puternic ( adică – sunt de sex masculin – că nu le spun bărbaţi). Şi asta probabil şi pentru că eu : urăsc minciuna şi detest micinoşii. Dar asta ţine de natura umană şi de felul în care înţelegi sa-ţi tăieşti viaţa. În schimb atunci când ajungi să tratezi cu dispreţ persoanele care-şi fac timp pentru tine chiar nu ştiu în ce categorie te poţi încadra.

         Iar poza asta copiată de pe facebook, spune multe. Din punctul meu de vedere contează fiecare detaliu, în viaţa de zi cu zi. A spune ca doar un lucru contează, iar restul sunt detalii nesemnificative mi se pare o superficialitate în tratarea  sufletului unei persoane. Adică cum? Detaliile şi lucrurile care nu ne convin, cele pe care ne ferim să le spunem şi le ascundem pe fiecare după un vişin, până nu mai sunt pomi disponibili in livadă, acele lucruri nu contează, doar pentru că noi le considerăm nesemnificative? Ar fi multe de înşiruit despre oameni, caractere, personalităţi şi personaje, care ne străbat viaţa, sau se intersectează cu destinul nostru. Dar când multe din evenimente şi mulţi din cei ce-ţi trec prin viaţă îţi lasă un gust acru, precum fructele necoapte din LIVADA DE VIŞINI atunci chiar că-ţi vine să nu le mai culegi nici când sunt coapte. Le laşi acolo să se stafidească şi eventual lipeşti nişte afişe pe pomi pe care să scrii : nu atingeţi, nu culegeţi, nu consumaţi fructele pentru că dăunează sufletului şi uneori şi minţii .

                În rest tot respectul pentru cei care nu au avut nimic de ascuns în discuţiile purtate, şi care au dat dovadă de verticalitate în statornicia exprimării. Bravo lor, deşi sunt puţini.

            Mă uit la amărâtul ăsta de copac şi mai că mă podideşte plânsul. S-a străduit cineva acum 100 de ani să-l planteze, poate l-a şi privit cu dragoste cum creşte iar acum câţiva tembeli au pus ochii pe el şi au făcut urgent calcule cam cât ar câştiga dacă l-ar vinde. Brut nu prelucrat, că nu se cade să se dezvolte industria românească sau să supravieţuiască bazată pe materia primă de la noi. Şi pentru că pe lângă el poate mai erau şi alţii ( la copaci mă refer) ce s-or fi gândit : îi tăiem şi pe ăştia ca să nu avem martori să spună generţiilot viitoare ce am făcut noi.

         Nu ştiu câţi dintre români au avut ocazia să admire munţii noştri împăduriţi. Eu i-am văzut şi atunci când nu zăreai soarele prin densitatea ramurilor de conifere sau foioase şi în 2010 când am avut nenorocul să-i vad în “toată splendoarea goliciunii lor” în zona Borsec -Topliţa, mulţi n-or să creadă dar m-a podidit plânsul. S-a tăiat pădurea precum buruienile atunci când sapi porumbul. N-a rămas NIMIC. Munţi întregi  PLEŞUVI.

          Şi nu este numai cazul pădurilor.  Rezerva de petrol, monumente istorice, zone şi areale protejate şi recunoscute ca şi unice la nivel mondial, toate risipite de foştii şi actualii politicieni şi de unii dintre aşa zişii români.

      Şi dacă Stema României arăta ca şi in poza de mai jos înaite de 1989 şi tot ca şi în poza de mai jos arată acum asta se datorează iubiţilor noştri politicieni care mâine poimâine o să considere că peste 2000 de ani de ocupare a acestui spaţiu binecuvântat de Dumnezeu, de către traci, daci sau români, este mai mult decât suficient, o să stingă lumina şi pe noi o să ne trimită să dormim pe la vecini. Unguri, bulgari, turci, că deh şi ei au stat pe la noi, au luat tot ce a fost bun de luat, iar acum ne aşteaptă ca şi chiriaşi.

              Bravo lor!!!!!! Bravo politicienilor!!!!!!!!!!! Dar nu cred că au fost politicienii noştri. Poate cu timpul generaţiile ce vor veni vor avea curajul să-i tragă la răspundere pentru că nu vor şti niciodată bieţii noştri urmaşi cum miroase aerul curat, ce gust şi ce aromă au căpşunii, ce gust are o roşie adevărată când muşti din ea după ce ai cules-o din grădină, cât de rece şi de săţioasă este apa de izvor băută di căuşul palmei şi muuuuulte, muuuuulte altele.

            Până atunci însă vom privi cele două ipostaze ale Stemei României, pe care au avut grijă să o scoată de pe drapel, probabil ştiau ei atunci că nu o să mai rămână nimic din ţara asta.

                 În postarea anterioară promiteam să menţionez disciplinele sportive la care românii sunt campioni mondiali şi mai bine zis ocupă locurile de top în Cartea Recordurilor, cu şanse minime de a fi detronaţi în următorii ani. Dar între timp o mână de oameni extrem de talentaţi, muncitori şi cu o ambiţie de invidiat m-au facut ieri şi astăzi să spun din toată inima:

          

            BRAVO

          ROMÂNIA

   FETELOR DE AUR

  ÎN FAŢA VOASTRĂ

   “JOS PĂLĂRIA”

          Păcat însă că munca acestor copile care nu au avut copilărie, cărora palmele mâinilor le sunt pline de bătături ca şi a bieţilor ţărani care încă mai culeg porumb săpat cu sapa, deci păcat că munca lor este răsplătită cu cecuri ce cuprind sume derizorii, sume pentru care cei ce cârmuiesc ţara asta nici nu s-ar deranja să se trezească dimineaţa. Dar şi măriilie lor politicienii noştri practică sporturi de performanţă, pentru că nu vor să rămână mai prejos decât cei ce ani la rând au reuşit să ţină drapelul României pe cel mai înalt catarg al campionatelor europene, mondiale sau olimpice.

            Şi ce am văzut în ultima lună cei mai admirati şi mai imitati sportivi ai noştri au fost Ivan Patzaichin şi Elisabeta Lipă. Au sărit politicienii noştri dintr-o barcă în alta mai ceva ca şi purecii. Saltimbanci care în 2008 sau 2009 treceau de la PSD sau PNL la PDL acum au dat iarăşi fuga înapoi la partidele care acum 4 ani nu-i mai reprezentau ca şi idealuri politice. Deh, după ce au făcut o mulţime de prostii şi prostioare şi-au dat seama că nu mai pot roade la ciolan dacă nu trec alături de formaţiunile politice care au şanse să câştige alegerile din toamna asta.

         La ordinea zilei este şi tenisul. Dar nu cel practicat de Ion Ţiriac, Ilie Năstase, Dumitru Hărădău sau Virginia Ruzici. Necopţii ăştia îşi pasează greşelile de la unii la alţii mai ceva ca şi mingile pe terenul de tenis. Şi noi amărâţii nu suntem decât copii lor de mingi.

           Cred că îi invidiază şi Gabi Szabo sau Maricica Puică, fete care au doborât recorduri după recorduri la probele de alergare la atletism. Practică ăştia fuga de răspundere de n-o să ajungă nimeni in mileniul ăsta să la doboare recordul.

          Şi nu trebuie să le uităm pe Iolanda Balaş şi Monica Iagăr, campioanele noastre  la saritura în înălţime. Au ridicat maimuţoii ăştia de politicieni ştacheta nesimţirii la o aşa înălţime, încât  mâine poimâine o să se ajungă să se elimine proba asta de atletism din programul campionatelor internaţionale, pentru că recordul politicienilor noştri se va considera imposibil de atins sau de doborât.

    Nu n-am uitat-o pe cea care a uimit o lume întreagă la Montreal, care a reuşit să blocheze si calculatorul care trebuia să-i afişeze nota 10 –  ZECE  pe regina gimnasticii mondiale

Nadia Comăneci     

Ironia sorţii este că primul zece luat de Nadia la Montreal a fost la paralele, aparat la care se pare că şi ai noştri politicieni excelează, pentru că sunt  paraleli cu tot ce se întâmplă în ţara asta şi paraleli faţă de toate nevoile poporului ăsta.

          Sigur nu i-am menţionat aici pe toţi cei datorită cărora România s-a facut cunoscută în lume, nu numai sportivi ci şi mulţi alţii din aproape toate domeniile de activitate. Le-aş scrie tuturor numele cu respect şi recunoştinţă. Dar aş şterge din registrele de stare civilă numele tuturor politicienilor care şi-au bătut, îşi bat şi îşi vor mai bate în viitor joc de ţara asta şi de noi românii.

               Posturile noastre de televiziune se întrec care mai de care în ştiri “fierbinţi , mondene sau bombe ale zilelor”. Dacă ar fi să ne luăm după titlurile prezentate în avanpremiere “ca şi bomba zilei”  ar trebui să stăm numai prin tranşee sau prin buncăre. Asta n-ar fi o problemă, pentru că la câte şanţuri de-a lungul sau de-a latul sunt pe drumurile noastre, am avea unde să ne adăpostim. Nu sunt de neglijat, nici construcţiile începute şi neterminate, prevăzute cu parcări subterane, care pot fi folosite drept adăposturi anti…. ce vrem noi.

             Şi uite aşa alături de suferinţa Zăvorancei, de nunta lui Pepe, de nunta Nicoletei Luciu, de divorţurile unor cvasinecunoscuţi dar invitaţi ca şi umpluturi prin emisiunile de după amiază asistăm la ” CEA MAI IMPORTANTĂ  NUNTĂ  A  ANULUI”   şi cred eu ” CEA MAI NEFASTĂ PENTRU POPORUL ĂSTA”

        Mariajul dintre un ţânc obraznic, care se plictiseşte repede de jucăriile pe care le are ( respectiv fosta soţie şi copilul) şi dă fuga la vecinii care-i dau bomboane şi un amărât de profesor de istorie, care din câte am văzut a cam uitat istoria României, dar se străduie din toţi rărunchii să scrie o alta. Şi culmea este că maestrul de ceremonii este cel ce se vede în poza inserată aici.

        Când l-am auzit azi pe ….. Ponta (că nici nu ştiu cum să-l numesc) că România va fi condusă de la Palatul Victoria şi nu din altă parte, să pic jos (norocul meu că stăteam în pat), când zilele trecute vuia presa de convocările lui la sediul GRIVCO. Ăştia chiar ne cred proşti cu acte în regulă, şi cu statut de cetăţean european?

           În fine, principalul este că de fiecare data când se schimbă guvernele auzim aceeaşi poveste : moştenirea grea lăsată de guvernul X sau Y. Noroc pe bieţii noştri guvernanţi cu moştenirile de la bunicii care sunt de mult oale şi ulcele, de la mătuşile : Tamara, Varvara, Florica, Măndica , de la fraţi, surori, veri şi verişoare cu care cred că nici ei nu sunt siguri că au în comun vre-un grad sau gram de rudenie. De data asta asistăm la un altfel de bâlci. Ponta şi Antonescu ( dar mai degrabă Voiculescu) nu găsesc banii lăsaţi de Ungureanu. Păi dacă ar face un efort să se trezească din beţia unei deplorabile victorii şi să iasă din aburii infatuării, ar vedea că banii ăia există, dar au o anumită destinaţie, şi asta-i doare cel mai mult. Nu mai au de unde fura.

          Oricum, zică cine ce o zice, Băsescu a fost un jucător pe măna căruia România nu a pierdut. Am boscorodit noi o naţie întreagă la el ca nu o ducem bine aşa cum ne-a urat, dar dacă nu lua măsurile pe care le-a luat, acum eram mai rău decât grecii, italienii sau spaniolii. Ghinionul nostru că el a fost doar unul, şi hoţi pe lângă el, mii.

            Şi în cel mai scurt timp posibil va începe bâlciul cu vânătoarea de vrăjitoare. Şi atunci să vedeţi fraţilor, bombe, bombiţe şi bombeuri. Anul viitor pe vremea asta vom fi campioni mondiali aproape la toate disciplinele. Cele in care vom excela şi  unde vom ocupa toate locurile podiumului  le voi menţiona în postarile următoare.