Vuiește presa și e plin facebook-ul de sesizări, referitor la facturile primite de români, pentru gaze și electricitate. Azi am văzut o factură de peste 27.000 de lei. Da, ați citit bine. 27.000 lei.

Și ca să nu sară țara-n aer, ăia de sunt mai șefi pe la firmele de gaze și electricitate, cer guvernului să renunțe să mai perceapă accize și TVA.

Păi, bine măi nesimțiților, haporilor și nesătuilor, cum naiba v-a bubuit mintea așa ceva? Din accizele și TVA-ul cuprinse în facturi se adună bani la bugetul de stat. Din banii aștia se plătesc pensii, se susține sistemul sanitar, se susține învățământul și multe altele. Pe voi vă doare la bască de amărâtul ăla, care după 40 de ani de muncă are, în cel mai fericit caz, 2000 și ceva de lei pensie.

Reduceți voi prețurile. Aveți niște salarii, din care ar trăi regește, 2 sau chiar 3 familii.Sau ce? Nu vă mai ajung banii? Sunteți și printr-o grămadă de AGA, ca să mai sugeți și de acolo. Ce faceți voi mă, ca să meritați salariile alea? Mulți dintre voi sunteți semianalfabeți sau analfabeți funcțional. De asta cred că v-a bubuit mintea, cretinitatea asta.

Să nu dea dracu să le ajungă românilor, cu adevărat cuțitul la os, ca nu vă mai scapă nici Papa de la Roma.

Iar în ceea ce privește clasa politică de acum din România : ”dragilor” sunteți varză. Toți o apă și un pământ. Puși pe căpătuială, habarniști, hahalere care chipurile reprezentați interesele românilor. Se vede. Sunteți trup și suflet pentru acea parte a poporului, reprezentata de familiile voastre, amante, slugoi și pupincuriști.

Mi-e greață, numai când mă gândesc că voi pășiți pe pământ românesc, că trăiți în țara aia.

O să o aveți, când o face plopul pere și răchita micșunele.

În postarea cu numărul 1, pe aceeași temă, v-am povestit despre gunoi. Problema, nu cred că s-a rezolvat și nici nu se va rezolva in următorii 25-30 de ani.

Azi, transportul în comun.

Și iarăși încep cu ”televiziunile” și așa zișii jurnaliști, care după scumpirea biletelor de transport în București, s-au strufocat să arate cu ce jafuri de vehicule se circulă în capitala României și în ce condiții mizerabile se călătorește. La fel au făcut și cu jaful ăla care se mai numește ”încă” CFR. Au prezentat trenuri murdare, care întârzie cu zilele, cu geamuri murdare și wc-uri impracticabile.

Dar nici unul, măcar unul din ăștia care stau cu microfonul în brațe, ca să transmită știri de senzație nu a suflat o vorbă despre faptul că românașii care acum se plâng de condiții mizere în transportul în comun, s-au bucurat și mai, mai că au jubilat, atunci când au călătorit fără bilet. S-au crezut șmecheri. Ei, acum, ciocul mic și joc de gleznă. Suportați fraților că ați pus umărul la dezastrul ăsta. Și nici nu s-au grăbit, jurnaliștii, să facă publice salariile celor din STB și CFR. Nuuuu, ăsta e un subiect tabu.

Ba mai mult, apare pe posturile tv, un habarnist, care cică este director și explică, foaaarte supărat, că în București au deraiat tramvaiele, pentru că s-a semănat iarbă pe lângă liniile de tramvai și mai mult, afirmă același individ, că troleibuzele nu pot circula din cauza crengilor copacilor de pe marginea traseelor. Băi nene, tu ai fost vreodată în Bruxelles? Păi aici 50% din liniile de tramvai sunt pe spații cu iarbă. Copacii, acopera liniile electrice ale tramurilor, dar nu se plânge nimeni. Și știi de ce, ”nenea director”? Pentru că aici se tunde iarba, aproape lunar, și se toaletează copacii. Toaletarea copacilor se face cu oameni care au învățat școală ca să facă asta, nu cu habarniști.

Și acum, hai să vă explic de ce aici e altfel.

STIB-ul, aproape echivalentul STB (pentru că au în exploatare și metroul) este un vis nerealizabil pentru bucureșteni. Mijloace de transport, super curate, cu aer condiționat vara și căldură iarna. Stații subterane, prevăzute cu scări rulante și ascensoare pentru cei ce au copii în cărucior sau a persoanelor cu handicap. Stațiile exterioare, prevăzute cu minim o băncuță și un pic de protecție. Nu, stațiile astea, nu au aer condiționat, așa cum am auzit un bucureștean că ar vrea.

SNCB-ul, ”echivalentul” CFR e ceva de neimaginat pentru România. Cu scaune tapițate, cu aer conditionat și căldură, în funcție de anotimpuri, cu wc-uri curate, din care nu lipsește hârtia igienică, săpunul, apa la wc și prosoapele de hârtie pentru mâini. Displayuri care anunță stațiile și minutele de întârziere (dacă sunt întârzieri)

Și toate astea, pentru că aici lumea își cumpără bilete de călatorie, sau abonamente. Când se urcă în mijlocul de transport, bipăie aparatele alea de înregistrează călătoria, încât, devin aproape enervante.

Dar, dar, pentru că există și un dar, aici când se face controlul titlurilor de transport, sunt cei de la Security, dotați cu șprayuri lacrimogene, bastonașe cu electroșocuri și alte cele. Nu îndrăznește nici unul din ăia care nu au bilet să comenteze sau să riposteze. Stau precum ghioceii, când li se întocmește procesul verbal de amendă. Dar nici ceilalți călători nu sar să le ia apărarea. În România, am văzut, tot la știri, doi amărâți de controlori în București, din care unul a fost pălmuit de o puștoaică care nu avea bilet.

Măi fraților, ce ați semănat, aia culegeți. L-ați îmbogățit pe ”naș”? Acum căutați-l să vă facă vânt cu evantaiul. Ați călătorit fără bilet? Acum alergați în urma tramvaiului, autobuzului sau troleibuzului, eventual împingeți, ca să pornească.

Și ar fi fost foarte bine să fi ieșit în stradă, când ați văzut că lucrurile o iau razna. Sa faceți scandal și să cereți să se publice salariile din sistem. Dar, nuuuu. V-ați complăcut în mocirla aia de transport și acum vă văicăriți. Atât ați știut să faceți, atât aveți. Luați cu pâine.

Pe zi ce trece constat, ca mă damblagesc tot mai mult.

După aventura de la patinoar din 2016, aventură care mi-a adus în dotare, o placă și 10 șuruburi, pentru că nu m-am recuperat prea bine, a trebuit să fac reconstrucție de umăr. Proteză. Mai bine nu o făceam.

Dar medicul care mi-a urmărit evoluția, mai bine zis, involuția,la spitalul Saint Jean, s-a mutat cu jobul la alt spital. La unul privat – Delta.

Când am intrat prima dată în spitalul ăsta, am zis că sunt la Mall. Mă învârteam pe acolo, ca o găină beată și mă uitam la panourile indicatoare, ca vițelul la poarta nouă.

În ultimile două săptămâni, însă am ajuns de răsul curcilor.

Au ăștia la parter un roboțel, care face curat. Merge singur, și curăță ce poate și el. Săptămâna trecută se așezase robotul la încărcat. Trec pe lângă el și aud : bonjour. Io, om corect, răspund tot cu : bonjour. Intru la ”toaletă” și mă bufnește râsul. Am salutat un robot.

Azi, aceeași fază. Roboțelul : bonjour, eu: bonjour.

E clar. Trebuie să contactez un medic din ăla, care-ți ia suta de euro/oră, doar ca să te asculte.

Încep cu gunoiul.

O să o aveți când o zbura măgarul popii. Veci, nu va fi România nici măcar la degetul mic, al unei țări din vestul Europei. Și mă limitez, doar la Europa. Nu mai menționez USA, Japonia sau altele. De ce? Păi o să vă spun (adică o să scriu aici pe blog) în mai multe postări. De ce mai multe? O să scriu, mai puțin ca să aveți timp să citiți până veți ințelege. Deși, am mari dubii că unii dintre voi vor face efortul ăsta.

Toate televiziunile au încercat să facă rating, pe seama scandalului gunoaielor din Sectorul 1. Dar nu s-au dus onor așazișii jurnaliști și prin alte zone din țară. Nuuuuu. Nici măcar în alte sectoare ale Bucureștiului, sau în împrejurimi.

Când în România se va înțelege că trebuie sortat gunoiul, pe fracții, poate atunci ………poate atunci se face primul pas spre normalitate. Băgați bine la ”cutiuță”.

Hârtia reciclată, salveaza păduri.

Plasticul și metalul reciclat, nu mai ajunge în apele râurilor.

Deșeurile menajere alimentare, se transformă în compost, și nu mai sunt sursă de atragere a sălbăticiunilor. 

Deșeurile din gradină se adună în saci separați, care împreună cu deseeurile alimentare se transformă tot în compost.

Ambalajele de sticlă ( sticle, borcane, etc fără capace) se colectează în tomberoane speciale sortate pe culori. Dar sunt și sticle de vin și bere, care se returneaza la magazine și primești bani pentru ele.

Uleiul de la gătit, se colectează în recipiente și se depune în tomberoane speciale, pentru a nu ajunge în apele menajere.

Restul, se poate incinera, producându-se energie.

Și de aici pleacă și câștigul. Hărtia reciclată se procesează și se revinde. Compostul se tranformă în pământ de grădină, carre se revinde. Deci, un produs, se vinde de vreo 3 ori.

Dar, nuuuu. În România sunt puțini dispuși să se alinieze și să facă eforturile astea. Și chiar dacă le fac, cine să adune și să proceseze aceste deșeuri? Aproape, nimeni. De ce? Penrtu că toate astea necesită investiții, și implicarea statului român. 

Care stat? Ăla care nu are sânge în istalatie să reformeze justiția, ca să nu mai fie la mâna ……….(nu scriu, că mă blochează iar Țucănberg).

Deunăzi, discutam cu o colegă de muncă, care-mi spunea că într-o comună din Dâmbovița, primăria, a distribuit gratis, tomberoane, pt colectarea gunoiului. Marea majoritate a sătenilor, au refuzat. De ce? pentru că trebuiau să platească 3 lei pe lună pentru colectarea gunoiului. Așa că onorabilii săteni, au ales să arunce gunoaiele, direct în gârla, fără să se gândească, că o parte din gunoaiele astea, la o ploaie mai zdravănă, li se intorc în curți sau unele dintre ele, vor bloca podețuri în localitățile din aval și vor nenoroci și alte familii.

Nu vă mai spun că acum 5 ani am cunoscut o persoană, care a lucrat din 2007 în Belgia și și-a făcut casă, tot într-un sat din România. Casa, pe malul unui pârâiaș. Îmi explica, că are baie cu jacuzzi, și toate utilitățile. L-am întrebat daca au canalizare în sat. A făcut ochii mari și mi-a explicat cu nonșalanță, că nu e nevoie, pentru că toată apa menajeră merge în pârâiașul din spatele casei. Deci și ce se adună în WC.

Deci dragilor, nu vă mai văicăriți pe rețelele de socializare, că în România e așa și pe dincolo, și că nu e ca-n occident. Îmbrăcați-vă frumos, după ce vă faceți toaleta zilnică și hai, la primării. Spuneți că vreți să rezolve URGENT problema gunoaielor. Spuneți-le că vă angajați să plătiți taxa de adunare a gunoaielor pe care le produceți.

Începeți cu gunoaiele menajere, că poate vă deșteptați și rezolvați și problema gunoaielor din politică, justiție sau administrație.

Azi, in metrou. Nu spun directia și numărul metroului.

În fața mea pe scaun, o domnișorică, blondă, al cărui șezut ocupa ceva mai mult decât dimensiunea scaunului. Bineînțeles, cu privirea lipită de telefon. Avea și mască fătuca și o purta corect.  Din când în când cu manichiura aia super, își mai zgândărea câte un coș din cap (așa mai din frunte) și tot din când în când își dădea masca de pe nas și cu aceeași manichiură se scobea în nas. La ce folos, atâția bani cheltuiți pe la saloanele de înfrumusețare, dacă-ți pui unghii, doar să te scobești în nas?

Te-am părăsit discret, tăcut
Într-o frumoasă zi de toamnă, 
Nu te-am uitat, n-o să te uit
Frumoasa mea și tristă DOAMNĂ.

Și-am să mă întorc la ceas de seară
Într-o zi de caldă vară
Să ne scalde apusul blând, 
Cum nu e altul pe pământ.

Și-am să mă întorc din nou la iarnă
Când cerul fulgii o să-i cearnă
Să facem îngeri în zăpadă,
O lume-ntreagă să ne vadă.

Azi printre lacrimi îți șoptesc
ROMÂNIE TE IUBESC.

Ca să nu uit limba română, ascult știrile din țară. Pe internet, bineînțeles.Cu scrisul, am început să stau mai rău. Uit câți de i trebuie puși sau unde se pune cratima.

Dar, cum urmăresc eu știrile, văd ”jurnaliști” adică, așa ziși jurnaliști, cărora dacă li se suspendă prompterul, sunt pe nicăieri. Invită în studio, tot felul de reprezentanți ai diferitelor bresle, să se văicărească ăia în numele celor pe care chipurile îi reprezintă. Ciuciu, reprezentare. Dau și ei din gură, că din ”creier” nu prea au ce, cât e de nasol pentru unii, de când cu restricțiile astea ale pandemiei.

Ieri văd la un post de televiziune, un nene care vorbea în numele celor din HORECA. Și spunea ”musiurul” ăsta, că sunt disperați, că le pleacă personalul, în afară. Adică, pe aici prin vest. Unde băi nene? Unde?

Spune și tu o țară unde-ți pleacă, chelnerii, bucătarii, sau alt personal? Unde? Că și aici, în vest sunt închise toate. Sunt bucătarii români așa de buni, încât să știe să gătescă mâncăruri asiatice? Sau italienești? Sau grecești? Sau…. sau….. sau?

Și doamnei aceea ”jurnalistă”, nu i-a dat prin tărtăcuță să-i pună întrebarea asta. Unde, în ce țări se vor duce? Nu, nu a pus întrebarea, pentru că nu i-a șoptit nimeni în cască o asemenea întrebare.

Mă, mă leși? Ies toți ciocoflenderii să-și dea cu părerea pe la televiziuni, dar nimeni nu gândește mai departe de buzunarul lui.

Și apoi fraților, în loc să stați în banca voastră și să câștigați decent, în vară ați vrut să vă faceți plinul. Nu ați respectat nimic, ba mai mult ați încurajat ”dezmățul”. Ca și vorba aia : intră cine vrea, scapă cine poate.

În concluzie, mass-media ar trebui să nu mai șteargă lacrimile unora care dau pe dinafară de fățărnicie, iar ăia care mai apar pe la televiziuni, să apere anumite sectoare, ar trebui să se gândească, ca nu suntem toți legați la minte.

Din aprilie 2018 m-am mutat într-un studio. Adică, o camera în care sunt toate cele. Bucătărie, baie şi mobilă. Dotat studioul ăsta şi cu o tersă cam de aceeaşi mărime cu el.

Proprietarii, îmi spun că nu vor să fumez în camera. Ok. Zis şi făcut, mai ales că în 2018 până prin septembrie, la sfarşit, nu a picat fir de ploaie şi a fost şi foarte cald. Adevărul este că mă şi obişnuisem să nu mai fumez la interior, pentru că pe unde am locuit în colocaţie, nu se fuma în casă.

Deasupra studoiului unde stau eu, mai este unul (în aceeaşi casă bineînţeles) care are şi ăla terasă, dar cam nefolosibilă. Ca să ieşi pe terasa aia trebuie să ieşi pe un geam, mic. Da, pe un geam. Şi studioul ăla este neocupat de vreo 6-7 luni.

În perioada asta cât am stat acasă (adică 2 luni) neavând animal de companie, pentru că proprietarii nu le suportă şi adevărul este că nici nu am spaţiu să nu chinui un animal, am cumpărat mâncare specială pentru păsări (mai precis porumbei) şi am pus-o pe terasa studioului de deasupra.

Eiii şi acum începe bâlciul. Anul trecut (2019) într-o perioadă când era mai cald afară şi am fumat pe terasă, mă abordează vecina din casa de alături (la acelaşi nivel cu mine) în Colruyt şi mă tine de poveşti, cu toate bazaconiile, ca la final să-mi spună că o deranjează că fumez pe terasă, că nu suportă fumul de ţigară şi că-i miros hainele (alea super îmbibate în balsam, de-ţi mută nasul) a ţigară. M-am făcut că plouă şi intr-adevăr a început să plouă a doua zi, udându-i hainele, întinse la uscat.

Săptămâna asta. dau mâncare porumbeilor, ca de obicei dimineaţa, la prânz şi seara. Seara, hop, proprietara, care deschide geamul terasei şi-mi spune sa nu mai dau mâncare porumbeilor, pentru că zboară pe deasupra ei şi o umplu de rahat. Am facut ochii mari şi în gândul meu mă întrebam, cum mama naibii se spârcâie porumbeii, tocmai când trec pe deasupra ei, când stă în gradină?

Şi misterul s-a dezlegat, alaltăieri, când vecina mă abordează, în timp ce trebăluiam pe la florile de pe terasă. Şi-mi explică din nou, că o deranjează că fumez pe terasă şi că dau mâncare porumbeilor. Ba mai mult  o scapă gura şi spune că a vorbit şi cu proprietarii. Vecina asta, este o spanioloacă, care trăieşte de mult în Belgia. Când se sfădeşte cu fiică-sa, ea în spaniolă, aia în franceză. Mai latră şi căţeaua lor (pentru care-mi făceam griji că nu am mai auzit-o, dar am aflat că a fost bolnavă). Face si karaoke pe terasă, când ţi-e lumea mai dragă. Şi ce-mi spune madama? Că porumbeii îi sparcâie hainele şi terasa. Cum, măi cucoană? La mine pe terasă, nici un rahat de pasăre şi este chiar langă terasa unde dau mâncare porumbeilor. Pe acoperişurile alăturate, nici un rahat de pasăre. Numai la tine?

Şi ca să vezi culmea nesimţirii, mă întrebă, dacă atunci când pleacă ea la rude în Spania, nu pot să-i îngrijesc câinele. Ăsta da, tupeu. Mă şi gândeam că vin acasă şi după dezinfectat şi spălat toate cele, să mai curăţ şi după câine. AVC cred că aş face.

O să-mi fac curaj să-i întreb pe proprietari, de fapt lor le plăteşte şi asta chirie? Că are prea multe pretenţii şi ăştia prea pun botul la toate cerinţele ei, impunându-mi mie restricţii.

Pârâcioasa naibii.

 

 

De când cu gripa asta oblică şi galbenă, mulţi am intrat în „carantină” (vorba vine). Io, oficial din 19 martie, faptic din 18 martie, pentru că în 18 nu aveam clienti. În prima săptămână, băgat la somn ca de obicei, pe la ora 23, sau după şi trezirea la 4 fără ceva, că aşa-i la muncă.

Încet, încet, am început să mă trezesc mai târziu. Acum pe la ora 7:30. Şi dacă până mai săptămâna asta ieşeam din casă cam o data la 3-4 zile,  acum parcă m-a lovit şi acel simptom nespus al infectării cu covid.  Da, nu am scris intenţionat numărul 19 pentru că va fi şi 20 şi 21 şi şi.  Care simptom? Păi ăla că te mănâncă-n fund să ieşi din casă. Şi uite aşa am ajuns să-mi pun multe întrebări. Nu vă impacientaţi, că nu le pun cu voce tare şi nici nu-mi răspund singură. Îmi răspund alţii.

Deci, dacă tot număr scame şi văd fiecare fir de praf, mai ascult şi ştirile din România. Şi aici începe durerea. Medicul Săndesc, explica la Digi24, cu lux de amănunte, ce păţeşti, adică prin ce proceduri treci cînd ajungi la terapie intensivă. Tuburi în plâmâni, în trahee, ceva pe la inimă, încă ceva pe la stomac. Vaaaiiii, mamă. Şi au început să mă doară toate cele. Dar pe bune. Măini, picioare, gîtul (parcă înghiţisem un pum de ace cu gămălie) am avut cîteva puseuri de dispnee, dar mai accentuate decât de obicei.

Marţi dimineaţa, pe la ora 8, dupa o noapte întreagă de citit, văd că, mâinile, picioarele şi faţa sunt vinete. Zic eu, că e de la statul în pat, nesomn şi alte cele. Vine, tot la Digi24, o doamnă doctor, care a stat o lună în spital, diagnosticată cu COVID şi detaliază simptomele. Şi îmi aud urechile că pe lângă însuficienţa respiratorie, apare lividitatea. Să fac infarct, nu alta.

Am devenit maniacă. Am două termometre în casă. cu unul iau temperatura sub limbă, cu celălalt la sub braţ. Ăla din gură, întotdeuna arată mai mult. Prietenii ştiu de ce. :)) :)) Merg la cumpărături cu şerveţele îmbibate cu săpun. Şterg căruciorul de la magazin, pe toate părţile, iau produsele numai cu şerveţel impregnat. Ajung acasă şi am pus o lavetă din microfibră, impregnată în clor şi detergent de sol. Şterg încălţări. Las încălţările şi plasele la uşă. Intru în casă, dezbrăcarea şi iarăşi. Şters încălţări pe talpă cu şerveţele cu săpun. Ştres produsele, şters plasele.

Dar, nu port mască şi mănuşi. Despre asta o să scriu altă data, de ce.

Am ajuns la faza la care spăl terasa (cam 17 mp) de două ori pe zi. Am pus răsaduri, fac listă cu ce trebuie făcut prin cămăruţa în care stau şi intenţionat, nu le fac pe toate, ca să rămână ceva de făcut şi pentru ziua următoare. Am început să cumpăr mâncare pentru păsări şi o pun pe terasa de lângă mine. Mă bucură când văd porumbeii că se adună la ciugulit.

Când ies la ţigară pe terasă, am început să număr ţiglele care sunt pe studioul de deasupra mea. Nu prea ajung la o cifră exactă. Când nu pot să dorm, încerc faza aia cu numărat oile. Nici asta nu-mi iese.

Cert este ca am luat-o pe ulei, nu am toate ţiglele pe casă şi nici toate oile în turmă.

 

 

 

Totul este preluat de pe facebook. Cineva a avut răbdare să adune, cât mai multe glume despre situaţia prin care trecem.

CELE MAI TARI MEME-URI DIN IZOLARE

Când i-am zis maică-mii azi :
“Nu ai voie să ieși afară!” mi-am simțit răzbunată toată Copilăria!
😂😂😂

Dăncilă ar fi rezolvat rapid situația : închidea imediat granița României cu Italia.
😂😂😂

Menajera mea lucrează de acasă…Mă sună și îmi spune ce să fac…
😂😂😂

E a treia oară săptămâna asta când imi cumpăr băutură pt două săptămâni…
😂😂😂

Pentru cei care doresc senzații tari, organizăm plimbări cu IZOLETA!
😂😂😂

Vreau să-l găsesc pe ăla care de Revelion și-a pus dorința ca în 2020 să stea cât mai mult cu familia…
😂😂😂

Dacă trece acest virus o să facă românii niște grătare de o să zică ungurii că ne-am dat foc la țară.
😂😂😂

Câți oameni mai au voie în public?
😂😂😂

Hotărâre oficială: România luptă împotriva Coronavirusului până pe 22 august. Dacă nu învinge, pe 23 august întoarce armele și luptă alături de Coronavirus.
😂😂😂

A treia zi de carantină și deja am mâncat tot ce am cumpărat în ultimele două săptămâni.
😂😂😂

Când aud pe cineva că spune: “Totul va fi bine!” mi-o amintesc pe mama spunând: “Vino aici că nu-ți fac nimic!”
😂😂😂

Știe cineva mai exact cât trebuie păstrată această “distanțare socială?”
Că nevastă-mea tot încearcă să intre în casă…
😂😂😂

Primul semn de coronavirus, care apare inainte de febră sau tuse, e că te mănâncă-n c.r să ieși afară din casă.
😂😂😂

Primul deces din Rusia cauzat de coronavirus. Pacientul avea însă și alte afecțiuni: la autopsie i-ai găsit un glonț în ceafă!
😂😂😂

Îmi amintesc ce frumos era la ora asta….Cum ne scuipam și ne înjuram în trafic. Ce vremuri…
😇

Toți ieșiți cu câinele. Eu am broască țestoasă. Am ieșit acum trei zile și încă coboâm scările.
😂😂😂

CUM CREZI CĂ SE TERMINĂ CARANTINA?
A. Cu 10 kg în plus?
B. Alcoolic/a
C. Divorțat/a
D. Toate răspunsurile sunt corecte.
😂😂😂

Întrebare: Pe unde pot trece din Franța, Germania, Austria?
Răspuns:
Pe la Matei Balș
😂😂😂

Când se va termina nebunia asta, vreau să rămân liniștit acasă, măcar câteva zile…
😂😂😂

Hagi ne sfătuiește: “Important nu e să stai în casă. Important e să nu ieși afară.”
😂😂😂

A 12-a zi de izolare.
Din jurnalul unui bărbat:
“Eu și nevastă-mea am devenit așa buni prieteni 😊 că era cât pe ce să-i povestesc de amantă…”
😂😂😂

Banc mișto pe fb:
Ca să nu se supere poporul român, domnii Arafat, Iohanis, Orbán și Hellvig au cooptat în celula de criză un român.
Îi spun Streinu’
😂😂😂

Şi ar mai fi multe altele.