Am postat zilele trecute pe pagina mea de FB bancul de mai jos.

Intră un rus într-un bar din Germania.Cere o bere. Barmanul aşează pe bar un cartonaş – suport de pahar şi peste el aşează o halbă.

Bea rusul berea, o cere pe a doua. Barmanul se uită pe bar, nici urmă de cartonaş. Pune alt cartonaş pe bar şi halba deasupra.

Rusul bea şi o cere pe a treia. Se uită barmanul pe bar, cartonaşul a dispărut.

Se gândeşte puţin barmanul: “Ăsta mă lasă fără cartonaşe, îi pun berea direct pe bar.” Aşa şi face.

Bea rusul berea, se uită sub halba goală şi zice:

– Niet biscuit???

Este un banc tratati-l ca atare!

La bancul ăsta postat de mine, 12 persoane au râs, la 3 persoane le-o plăcut dar pe unul l-a podidit plânsul. O plâns pentru că zice el bancul e prost, cât se poate de prost. Și nu înțelege care este rostul ultimei fraze.

Cel care a făcut comentariul, este un om extrem de destupat la minte. Inteligență, brici. Pe pagina lui înainte de 24 februarie 2022, vedeam postări pertinente, legate de o anumită formațiune politică ”mai aerisită” din România. Eiiii, după 24 februarie anul ăsta……………pauză totală. Doar poze cu Praga, Viena, Budapesta, balerine, etc.

Comentariul lui mi-a întărit convingerea că este cam de partea rușilor în acest conflict. Surprinzător.

Poate că rusul din banc nu a băut berea în Germania. Putea s- o bea și în România sau în Republica Moldova. Mesajul era altul. Rușii sunt atât de săraci și de înnapoiați, încât confundă multe lucruri. De exemplu, săracul de el, cel din banc a mâncat cartonașele pe post de biscuiți. Nu toată populația Rusiei trăiește la Moscova, Sankt Petersburg, Soci, Novosibirsk, Volgograd, Krasnodar, Krasnoiarsk, Vladivostok și încă altele. Mulți dintre ei au ajuns pe meleaguri mai dezvoltate economic și mai civilizate, dorind să scape de sărăcia lucie din zonele în care locuiau. Deci, există o mare probabilitate să fi confundat cartonașele cu biscuiții.

Sau, mă gândesc că nu i-o picat prea bine că se face mișto de rușii pe care îi cam simpatizează (cred). Că sunt răi, barbari, sadici, săraci știe tot mapamondul. Cât sunt de mojici, am văzut anul ăsta când am fost în vacanță. Cum se zice la noi în Ardeal : nici căutătura nu-i este bună. Ei dacă nu a crezut că rusul a mâncat caronașul ca pe biscuiți, îi ofer o altă variantă.

Un rus, înarmat până în dinți, intră în casa unui ucrainean. După ce-i leagă pe unii membri ai familiei, lăsându-l pe unul liber, îi cere o sticlă de vodcă.

Îi pune ”gazda” sticla pe frigider, bea rusul și dispare frigiderul.

Mai cere o sticlă. I-o pune ”gazda” pe mașina de spălat. Bea rusul și dispare mașina de spălat.

Ucraieneanul se crucește și se îngrijorează că o să-i dispară totul din casă.

Cere rusul încă o sticlă de băutură. De data asta ”gazda” i-o dă direct în mână.

Rusul întreabă mirat : Нет телевизора? (televizor, nu ?) Het Телефон? (telefon, nu?)

Ăsta chiar nu mai este un banc. Este realitatea pură a ceea ce se întâmplă în Ucraina.

Dacă persoana care m-a ”îmboldit” să scriu postarea asta o va citi sunt sigură că mă va bloca pe FB. De ce? Este cam conservatoare în idei și atitudine și câteodată se trezește cu fața la cearceaf și nu gustă glumele. Cred că și viața o trăiește pe bucățele.

Cred că toată lumea visează. Unii în somn, alții cu ochii deschiși, alții la nemurirea sufletului, dar unii nu cred că visează, ci doar speră să li se îndeplinească vrerile încolțite atunci când au luat un țoi în plus, sau când au combinat vodka cu ceva prafuri sau verdețuri.

Îi tot văd ”pe sticla tv” pe unii puliticieni, care o tot țin langa că fac tot posibilul să se întoarcă românii din străinătate, în România și să-și deschidă afaceri profitabile, zic ei. Și puliticienii ăștia, chiar ne cred proști făcuți grămadă. De ce scriu asta? Păi uite d’asta.

Venim câțiva Xulești în țară și vrem să ne înființăm firme, comerciale. Urmează : întocmit acte, alergat după avize, cumpărate dosare cu șină, sau dosare plic , plătit taxe și tăxuțe, care ajung la bugetul statului. Urmează și ceva ”atenții” pe la ”organele abilitate” ca să obții mai repede documentele dorite, pentru că timpul trece pe banii tăi, nu pe banii bugetarilor.

Te vezi în sfârșit în mână cu cerificatul de înmatriculare al firmei și începi să alergi după avize, ștampile și ștampiluțe. Iar ”atenții”, ca să convingi ”organele” să vină în inspecție. Vin, găsesc fel de fel de chichițe și-ți dau termen o lună să rezolvi situația. După o lună, iar ”atenții” ca să fie de acord cu regulile impuse anterior, tot de ei.

Și uite așa, după lupte seculare, care au durat câteva luni, te trezești cu toate cele rezolvate. Constați că banii pe care i-ai economisit muncind în occident, s-au împuținat, dar mergi mai departe, pentru că au spus puliticienii că vei avea avantaje. Angajezi personal, începi activitatea și ce să vezi??????

Avantajele promise, nu se acordă decât dacă mai ai putere să alergi pe la alte instituții, unde te întâmpină niște habarniști acri, precum merele pădurețe. Renunți și speri că nu o să ai nevoie. Vine, plata salariilor, a furnizorilor și a dărilor la stat. Cotizațiile pe care le plătești la stat pentru un salariat, reprezintă un plus de cam 65% din salariul uni angajat. Apoi plătești TVA, apoi ceva impozit și……………te trezești că în prima lună ai cam adus bani de acasă. Facilitățile promise, tot inaccesibile.

Mai încerci o lună și încă una și încă una. Încet, încet parcă ți se mai limpezesc apele. Dar ce să vezi? Afacerea ta încurcă pe X și Y cotizanți mascați pe la ”organe” și pe la partide. Încep iar controale, se lasă cu amenzi pentru că stă perdeaua strâmbă și alte cele.

Ți se face lehamite și te hotărăști să renunți. Faci o socoteală. 12 luni x2000 euro/lună=24000 euro/an. Atât ai fi câștigat în occident. Nu numai că nu i-ai câștigat, dar ai cheltuit dublu în România, încercând să dezvolți o afacere profitabilă, bazată pe promisiunile de facilități facute de…..puliticieni. Pierdere totală aproximativ 72000 euro. Poate, mai puțin. Dar mai puțin de 50000 în nici un caz.

Eiiiii și aici întervin visele, dorințele și nesimțirea guvernanților români. În tot acest timp în care ”diasporeanul” încerca să răzbească în jungla afacerilor din România, unii bugetari, pe lângă salariu și sporuri și-au mai rotunjit veniturile, iar la bugetul statului s-au mai adunat ceva bani. Din banii ăștia se plătesc pensii speciale, salarii babane, subvenții la partide, indemnizații pentru parlamentarii care nu fac nimic și alte cele. Nu am văzut în lista sporurilor, sporul pentru nesimțire și tupeu, dar cred că va apărea și ăla.

Deci, bă băieți, nu vă mai faceți iluzii. Românii nu se vor întoarce în țară ca să muncească pe brânci, pentru a vă ajuta pe voi să colectați bani la buget. Renunțați la pensiile speciale, renunțați la sporurile alea idioate, modificați (adică înjumătățiți) salariile celor din agențiile statului, din comitete și comiții, din CA urile companiilor de stat și angajați, mă înnodaților, în sitemul bugetar oameni competenți, capabili să ”rentabilizeze” statul eșuat.

Dacă nu faceți toate astea și încă multe altele, tot ce vreți voi vor rămâne ”Vise bă băieți, vise”.

Da’aia când? Da’aia de ce? Da’aia cum? Da’aia unde? Da’aia de ce nu? Da’aia….., da’aia? Da, asta citesc aproape zilnic pe pagina lui Nicușor Dan, primarul Bucureștiului. Mă îndoiesc că ar fi mulți care nu știu cine este Nicușor Dan. Eu l-am poreclit ”Ciufulici”, dar îi stă bine așa cu claia aia de cârlionți.

Și acum trecem la lucruri serioase. Omul publică zilnic pe pagina sa, toate, sau aproape toate demersurile pe care le face, avize rezolvate, și aproape tot ce ține de gospodărirea Bucureștiului.

Deci anunță că s-au cumpărat tramvaie noi, dar trebuiesc modificate stațiile de tramvai. Mai exact prelungite peroanele. Spune și pe ce linii se vor face modificări. Eiiii și acum încep comentariile. Dar pe linia X de ce nu faceți? Dar pe linia Y când o să faceți lucrări? Dar de ce trebuia să cumpărați tramvaie de la Arad, dacă ați știut că sunt prea lungi? Dar de ce să extindeți peroanele din stații? Ca să cheltuiți banii contribuabililor? Astea se încadrează la ”d’aia când, d’aia de ce?”

Ne informează primarul că a început lucrările de înlocuire a rețelei de distribuție a apei calde. Pune poze cu tuburile vechi, de pe vremea lui Pazvante Chiorul, ciuruite precum sita și menționează și zonele în care se fac lucrări. Și începe iar circul. Dar de ce acolo și nu pe strada X? Dar de ce numai 10 km și nu mai mulți? Dar de ce trebuia să opriți furnizarea apei calde? Și se mai trezesc și așa zișii jurnaliști de pe la unele ”tembeliziuni” să difuzeze ”neajunsurile” privind confortul bucureștenilor. Păi a oprit furnizarea apei calde, pentru că aia vine prin țevile care se schimbă, nu v-o aduce nimeni cu furtunul în cadă.

Organizează PMB în weekend, acțiuni culturale. Transformă unele străzi sau bulevarde pentru 2 zile în spații strict pietonale. Iar începe circul. Dar de ce trebuia exact pe zona asta, sau pe zona aia, sau pe zona ailaltă? Păi d’aia !! Omul ăsta încearcă să vă mai deschidă apetitul pentru ceva cultură. Să vă duceți copiii la activități educative, să vedeți că există și teatru și muzică bună și alte cele, care nu se prea pupă cu mici grătare și manele.

Anunță că va pune în aplicare o sentință judecătorească definitivă și va dărâma o clădire construită ilegal. Și iarăși. Da’aia de ce să o dărâmi? Dar cu ce te încurcă? Și se mai trezește și ”Colonelul” care a fost mare moderator de emisiune la un post Tv și un parlamentar insignifiant, să spună că traficul va fi blocat cel puțin un an. Păi, măi nene când s-a construit hardughia, nu a fost blocat traficul? Sau au lucrat precum cârtițele la subteran?

Cu data de 1 iunie (cred) s-a mărit prețul biletelor la transportul în comun. În aceeași zi un post tv pe care-l urmăresc aproape non stop, ia interviuri călătorilor, întrebându-i dacă merita scumpirea biletelor. Și încep văicărerile. Nu tu aer condiționat, mijloace puține și alte cele. Aproape toți îl acuzau pe primar. Dar reporterul ăla nu s-a gândit să-i întrebe dacă au bilete valabile, sau abonament. Deci tot primarul e vinovat că unii circulă ”pe blat”.

Și mai vin o grămadă de limbuți, papagali, neica nimeni, așa un gen de ciocoflenderi să spună că ”se mișcă” prea încet. Păi, băi habarniștilor primarul ăsta a câștigat olimpiada internațională de matematică. Și dacă nu ați aflat până acum, matematica înseamnă,logică. Logica, înseamnă organizare și meticulozitate. Și mai mult de atât omul ăsta respectă legile. Legi stufoase, care lasă loc de interpretare, cu fel de fel de chichițe.

Deci, stați în banca voastră, ciocul mic și joc de gleznă și ba mai mult încetați să mai regretați parangheliile de pe vremea sârmuței și a chirurgului.

0:30 Reușesc să o conving pe ”medaliata mâță” Scola, să coboare de pe gardul vecinilor, unde moțăia de zor și să intre în casă. Inspectează plictisită locul și vrea din nou afară. Cedez și o mai las, gândindu-mă că în 15-20 de minute se întoarce. Estimare greșită. O oră m-am rugat de ea să coboare de pe gard. Am convins-o cu o cutiuță de mâncare pentru pisici. Dar, am păcălit-o. Cutiuța a rămas intactă. Urgent, închid geamurile, ușile și activez alarma. A realizat și ea, că atât a fost, așa că urcă la locul ei de moțăială.

04:10 Începe durerea de picior și bineînțeles foiala în pat. Nu cedează.

04:20 Trezirea. Mai bine zis ”părăsit patul”. Dezactivat alarma. Aude domnișoara pași pe scară, și-și semnalizează prezența. Pisicit, tors și alte izmeneli d’ale ei. Deschid ușa de la grădină și geamul de la baie. Iese pe ușă. Mă duc și eu ca tot omul, la ”împărăție”. Vede lumina aprinsă și hop, pe pervazul geamului. Îl deschide la maxim. Sare la interior, dar nu calculează bine spațiul. Deci, direct pe picioarele mele. Mă blochez și îmi piere cheful de a mă ușura.

Mă ridic, uitând că geamul e deschis la maxim. Capul meu constată că m-am ridicat prea repede și necalculat, așa că apar ceva steluțe la orizont. Azi e duminică. Slujba la biserică începe pe la ora 9. Eu am început pomenirea sfinților din calendar pe la 5:20.

Iar pisiceală, iarăși tors și mai mult de atât începe un mieunat din ăla de zici că o jupuiam. Hai Gabi, urgent cu conserva de carne. Își pune dânsa stomacul în ordine și vrea iarăși afară. De data asta pe ușă, că pe geam nu poate sări cu stomacul plin.

De când am început eu să scriu aici, s-a întors și doarme. Sper să o țină somnul vreo 2-3 ore ca să pot dormi și eu.

Acum sunt ca și femeile care au copii mici și care încearcă să mai facă câte ceva, sau să doarmă când dorm ”teroriștii”.

Vă spun somn ușor.

Eu onorez oglinda cu privirea, doar dimineața. În rest, nu vreau să o supăr. Dar de ieri încoace, mă tot foiesc pe lângă ea, să văd dacă nu cumva pe frunte mi-a apărut eticheta de ”fraieră”. De ce fac asta?

Simplu. Am făcut imprudența să-l ascult pe ministrul de finanțe al României și mă tot întreb: m-am damblagit io, sau ăsta e un habarnist de zile mari. Sau, ar mai fi varianta că ne ia de fraieri pe mulți dintre noi.

Zicea ”musiurul”, că bugetarii contribuie cu X% procente la bugetul de stat și cu Y% la cel de sănătate, adicătelea sectorul de stat nu este ”ținut în spate” de cei ce muncesc la privat. Păi, băi băiețică, nu știu ce școală ai făcut tu, dar aia pe care am terminat-o io cu 10 (zece mă, tu știi cât se învăța pentru nota asta?) m-a învățat așa : am 20.000 de lei din care îi dau unui bugetar 10.000. Din ăștia 10.000 îi iau înapoi 4.000 de lei. Deci sunt pe minus cu 6.000. Luna viitoare fac la fel și mă trezesc cu un minus de 12.000 de lei. Unde-i mă câștigul? Cine-ți acoperă ție deficitul ăla de 12.000 pe care ți-l crează un bugetar? Mătușă-ta, maică-ta, aduci tu bani de acasă? Nu. Sectorul privat ți-l acoperă, ministrule.

Și nu ne lua pe toți de proști, că nu suntem. Singurii bani pe care statul îi adună cu chiu cu vai de la bugetari sunt impozitele pe imobile și mașini, TVA-ul la cumpărături, accizele la carburanți, alcool și tutun, și ceva amenzi. Dar amenzile se rezolvă repede pentru a nu fi plătite.

Așa că dragilor, cei care citiți ce am scris, uitați-vă mai des în oglindă și aveți grijă ce votați în 2024. Nu de alta, dar să nu-l mai aud și pe Ciolacu, că spune: îmi dai mie,stat. Tu ești statul român, nene? Mai bine ți-ai revizui atitudinea și ținuta.

Vai și amar de ea Țară Românească.

Musai ca de bună voie să ies din starea asta de………………..nici nu știu cum să-i spun.

Stau toată ziua ca o legumă, FB a devenit ”cartea mea de căpătâi”, aștept să vină porumbeii la masă, dar cu condiția să nu fie vecina din casa de alături acasă, fac liste cu ce am de făcut și le refac a doua zi, adăugând altele, car niște cărți după mine, doar, doar mă învrednicesc să le răsfoiesc.

Jaaaaleeee, jale mare.

În ape limpezi iți văd ochii

Și trupul dezbrăcat de rochii,

Îți recunosc surâsul fin

Și-ți aud râsul clistalin,

Îți simt adesea-mbrățișarea,

Dar simt și-n vocea ta mustrarea.

Mă cerți că te-am uitat demult

Că nu mai am timp să te ascult,

Dar te înșeli tu poezie dragă,

Azi te sărbătorește o lume întreagă.

Vuiește presa și e plin facebook-ul de sesizări, referitor la facturile primite de români, pentru gaze și electricitate. Azi am văzut o factură de peste 27.000 de lei. Da, ați citit bine. 27.000 lei.

Și ca să nu sară țara-n aer, ăia de sunt mai șefi pe la firmele de gaze și electricitate, cer guvernului să renunțe să mai perceapă accize și TVA.

Păi, bine măi nesimțiților, haporilor și nesătuilor, cum naiba v-a bubuit mintea așa ceva? Din accizele și TVA-ul cuprinse în facturi se adună bani la bugetul de stat. Din banii aștia se plătesc pensii, se susține sistemul sanitar, se susține învățământul și multe altele. Pe voi vă doare la bască de amărâtul ăla, care după 40 de ani de muncă are, în cel mai fericit caz, 2000 și ceva de lei pensie.

Reduceți voi prețurile. Aveți niște salarii, din care ar trăi regește, 2 sau chiar 3 familii.Sau ce? Nu vă mai ajung banii? Sunteți și printr-o grămadă de AGA, ca să mai sugeți și de acolo. Ce faceți voi mă, ca să meritați salariile alea? Mulți dintre voi sunteți semianalfabeți sau analfabeți funcțional. De asta cred că v-a bubuit mintea, cretinitatea asta.

Să nu dea dracu să le ajungă românilor, cu adevărat cuțitul la os, ca nu vă mai scapă nici Papa de la Roma.

Iar în ceea ce privește clasa politică de acum din România : ”dragilor” sunteți varză. Toți o apă și un pământ. Puși pe căpătuială, habarniști, hahalere care chipurile reprezentați interesele românilor. Se vede. Sunteți trup și suflet pentru acea parte a poporului, reprezentata de familiile voastre, amante, slugoi și pupincuriști.

Mi-e greață, numai când mă gândesc că voi pășiți pe pământ românesc, că trăiți în țara aia.

O să o aveți, când o face plopul pere și răchita micșunele.

În postarea cu numărul 1, pe aceeași temă, v-am povestit despre gunoi. Problema, nu cred că s-a rezolvat și nici nu se va rezolva in următorii 25-30 de ani.

Azi, transportul în comun.

Și iarăși încep cu ”televiziunile” și așa zișii jurnaliști, care după scumpirea biletelor de transport în București, s-au strufocat să arate cu ce jafuri de vehicule se circulă în capitala României și în ce condiții mizerabile se călătorește. La fel au făcut și cu jaful ăla care se mai numește ”încă” CFR. Au prezentat trenuri murdare, care întârzie cu zilele, cu geamuri murdare și wc-uri impracticabile.

Dar nici unul, măcar unul din ăștia care stau cu microfonul în brațe, ca să transmită știri de senzație nu a suflat o vorbă despre faptul că românașii care acum se plâng de condiții mizere în transportul în comun, s-au bucurat și mai, mai că au jubilat, atunci când au călătorit fără bilet. S-au crezut șmecheri. Ei, acum, ciocul mic și joc de gleznă. Suportați fraților că ați pus umărul la dezastrul ăsta. Și nici nu s-au grăbit, jurnaliștii, să facă publice salariile celor din STB și CFR. Nuuuu, ăsta e un subiect tabu.

Ba mai mult, apare pe posturile tv, un habarnist, care cică este director și explică, foaaarte supărat, că în București au deraiat tramvaiele, pentru că s-a semănat iarbă pe lângă liniile de tramvai și mai mult, afirmă același individ, că troleibuzele nu pot circula din cauza crengilor copacilor de pe marginea traseelor. Băi nene, tu ai fost vreodată în Bruxelles? Păi aici 50% din liniile de tramvai sunt pe spații cu iarbă. Copacii, acopera liniile electrice ale tramurilor, dar nu se plânge nimeni. Și știi de ce, ”nenea director”? Pentru că aici se tunde iarba, aproape lunar, și se toaletează copacii. Toaletarea copacilor se face cu oameni care au învățat școală ca să facă asta, nu cu habarniști.

Și acum, hai să vă explic de ce aici e altfel.

STIB-ul, aproape echivalentul STB (pentru că au în exploatare și metroul) este un vis nerealizabil pentru bucureșteni. Mijloace de transport, super curate, cu aer condiționat vara și căldură iarna. Stații subterane, prevăzute cu scări rulante și ascensoare pentru cei ce au copii în cărucior sau a persoanelor cu handicap. Stațiile exterioare, prevăzute cu minim o băncuță și un pic de protecție. Nu, stațiile astea, nu au aer condiționat, așa cum am auzit un bucureștean că ar vrea.

SNCB-ul, ”echivalentul” CFR e ceva de neimaginat pentru România. Cu scaune tapițate, cu aer conditionat și căldură, în funcție de anotimpuri, cu wc-uri curate, din care nu lipsește hârtia igienică, săpunul, apa la wc și prosoapele de hârtie pentru mâini. Displayuri care anunță stațiile și minutele de întârziere (dacă sunt întârzieri)

Și toate astea, pentru că aici lumea își cumpără bilete de călatorie, sau abonamente. Când se urcă în mijlocul de transport, bipăie aparatele alea de înregistrează călătoria, încât, devin aproape enervante.

Dar, dar, pentru că există și un dar, aici când se face controlul titlurilor de transport, sunt cei de la Security, dotați cu șprayuri lacrimogene, bastonașe cu electroșocuri și alte cele. Nu îndrăznește nici unul din ăia care nu au bilet să comenteze sau să riposteze. Stau precum ghioceii, când li se întocmește procesul verbal de amendă. Dar nici ceilalți călători nu sar să le ia apărarea. În România, am văzut, tot la știri, doi amărâți de controlori în București, din care unul a fost pălmuit de o puștoaică care nu avea bilet.

Măi fraților, ce ați semănat, aia culegeți. L-ați îmbogățit pe ”naș”? Acum căutați-l să vă facă vânt cu evantaiul. Ați călătorit fără bilet? Acum alergați în urma tramvaiului, autobuzului sau troleibuzului, eventual împingeți, ca să pornească.

Și ar fi fost foarte bine să fi ieșit în stradă, când ați văzut că lucrurile o iau razna. Sa faceți scandal și să cereți să se publice salariile din sistem. Dar, nuuuu. V-ați complăcut în mocirla aia de transport și acum vă văicăriți. Atât ați știut să faceți, atât aveți. Luați cu pâine.

Pe zi ce trece constat, ca mă damblagesc tot mai mult.

După aventura de la patinoar din 2016, aventură care mi-a adus în dotare, o placă și 10 șuruburi, pentru că nu m-am recuperat prea bine, a trebuit să fac reconstrucție de umăr. Proteză. Mai bine nu o făceam.

Dar medicul care mi-a urmărit evoluția, mai bine zis, involuția,la spitalul Saint Jean, s-a mutat cu jobul la alt spital. La unul privat – Delta.

Când am intrat prima dată în spitalul ăsta, am zis că sunt la Mall. Mă învârteam pe acolo, ca o găină beată și mă uitam la panourile indicatoare, ca vițelul la poarta nouă.

În ultimile două săptămâni, însă am ajuns de răsul curcilor.

Au ăștia la parter un roboțel, care face curat. Merge singur, și curăță ce poate și el. Săptămâna trecută se așezase robotul la încărcat. Trec pe lângă el și aud : bonjour. Io, om corect, răspund tot cu : bonjour. Intru la ”toaletă” și mă bufnește râsul. Am salutat un robot.

Azi, aceeași fază. Roboțelul : bonjour, eu: bonjour.

E clar. Trebuie să contactez un medic din ăla, care-ți ia suta de euro/oră, doar ca să te asculte.