Din aprilie 2018 m-am mutat într-un studio. Adică, o camera în care sunt toate cele. Bucătărie, baie şi mobilă. Dotat studioul ăsta şi cu o tersă cam de aceeaşi mărime cu el.

Proprietarii, îmi spun că nu vor să fumez în camera. Ok. Zis şi făcut, mai ales că în 2018 până prin septembrie, la sfarşit, nu a picat fir de ploaie şi a fost şi foarte cald. Adevărul este că mă şi obişnuisem să nu mai fumez la interior, pentru că pe unde am locuit în colocaţie, nu se fuma în casă.

Deasupra studoiului unde stau eu, mai este unul (în aceeaşi casă bineînţeles) care are şi ăla terasă, dar cam nefolosibilă. Ca să ieşi pe terasa aia trebuie să ieşi pe un geam, mic. Da, pe un geam. Şi studioul ăla este neocupat de vreo 6-7 luni.

În perioada asta cât am stat acasă (adică 2 luni) neavând animal de companie, pentru că proprietarii nu le suportă şi adevărul este că nici nu am spaţiu să nu chinui un animal, am cumpărat mâncare specială pentru păsări (mai precis porumbei) şi am pus-o pe terasa studioului de deasupra.

Eiii şi acum începe bâlciul. Anul trecut (2019) într-o perioadă când era mai cald afară şi am fumat pe terasă, mă abordează vecina din casa de alături (la acelaşi nivel cu mine) în Colruyt şi mă tine de poveşti, cu toate bazaconiile, ca la final să-mi spună că o deranjează că fumez pe terasă, că nu suportă fumul de ţigară şi că-i miros hainele (alea super îmbibate în balsam, de-ţi mută nasul) a ţigară. M-am făcut că plouă şi intr-adevăr a început să plouă a doua zi, udându-i hainele, întinse la uscat.

Săptămâna asta. dau mâncare porumbeilor, ca de obicei dimineaţa, la prânz şi seara. Seara, hop, proprietara, care deschide geamul terasei şi-mi spune sa nu mai dau mâncare porumbeilor, pentru că zboară pe deasupra ei şi o umplu de rahat. Am facut ochii mari şi în gândul meu mă întrebam, cum mama naibii se spârcâie porumbeii, tocmai când trec pe deasupra ei, când stă în gradină?

Şi misterul s-a dezlegat, alaltăieri, când vecina mă abordează, în timp ce trebăluiam pe la florile de pe terasă. Şi-mi explică din nou, că o deranjează că fumez pe terasă şi că dau mâncare porumbeilor. Ba mai mult  o scapă gura şi spune că a vorbit şi cu proprietarii. Vecina asta, este o spanioloacă, care trăieşte de mult în Belgia. Când se sfădeşte cu fiică-sa, ea în spaniolă, aia în franceză. Mai latră şi căţeaua lor (pentru care-mi făceam griji că nu am mai auzit-o, dar am aflat că a fost bolnavă). Face si karaoke pe terasă, când ţi-e lumea mai dragă. Şi ce-mi spune madama? Că porumbeii îi sparcâie hainele şi terasa. Cum, măi cucoană? La mine pe terasă, nici un rahat de pasăre şi este chiar langă terasa unde dau mâncare porumbeilor. Pe acoperişurile alăturate, nici un rahat de pasăre. Numai la tine?

Şi ca să vezi culmea nesimţirii, mă întrebă, dacă atunci când pleacă ea la rude în Spania, nu pot să-i îngrijesc câinele. Ăsta da, tupeu. Mă şi gândeam că vin acasă şi după dezinfectat şi spălat toate cele, să mai curăţ şi după câine. AVC cred că aş face.

O să-mi fac curaj să-i întreb pe proprietari, de fapt lor le plăteşte şi asta chirie? Că are prea multe pretenţii şi ăştia prea pun botul la toate cerinţele ei, impunându-mi mie restricţii.

Pârâcioasa naibii.

 

 

De când cu gripa asta oblică şi galbenă, mulţi am intrat în „carantină” (vorba vine). Io, oficial din 19 martie, faptic din 18 martie, pentru că în 18 nu aveam clienti. În prima săptămână, băgat la somn ca de obicei, pe la ora 23, sau după şi trezirea la 4 fără ceva, că aşa-i la muncă.

Încet, încet, am început să mă trezesc mai târziu. Acum pe la ora 7:30. Şi dacă până mai săptămâna asta ieşeam din casă cam o data la 3-4 zile,  acum parcă m-a lovit şi acel simptom nespus al infectării cu covid.  Da, nu am scris intenţionat numărul 19 pentru că va fi şi 20 şi 21 şi şi.  Care simptom? Păi ăla că te mănâncă-n fund să ieşi din casă. Şi uite aşa am ajuns să-mi pun multe întrebări. Nu vă impacientaţi, că nu le pun cu voce tare şi nici nu-mi răspund singură. Îmi răspund alţii.

Deci, dacă tot număr scame şi văd fiecare fir de praf, mai ascult şi ştirile din România. Şi aici începe durerea. Medicul Săndesc, explica la Digi24, cu lux de amănunte, ce păţeşti, adică prin ce proceduri treci cînd ajungi la terapie intensivă. Tuburi în plâmâni, în trahee, ceva pe la inimă, încă ceva pe la stomac. Vaaaiiii, mamă. Şi au început să mă doară toate cele. Dar pe bune. Măini, picioare, gîtul (parcă înghiţisem un pum de ace cu gămălie) am avut cîteva puseuri de dispnee, dar mai accentuate decât de obicei.

Marţi dimineaţa, pe la ora 8, dupa o noapte întreagă de citit, văd că, mâinile, picioarele şi faţa sunt vinete. Zic eu, că e de la statul în pat, nesomn şi alte cele. Vine, tot la Digi24, o doamnă doctor, care a stat o lună în spital, diagnosticată cu COVID şi detaliază simptomele. Şi îmi aud urechile că pe lângă însuficienţa respiratorie, apare lividitatea. Să fac infarct, nu alta.

Am devenit maniacă. Am două termometre în casă. cu unul iau temperatura sub limbă, cu celălalt la sub braţ. Ăla din gură, întotdeuna arată mai mult. Prietenii ştiu de ce. :)) :)) Merg la cumpărături cu şerveţele îmbibate cu săpun. Şterg căruciorul de la magazin, pe toate părţile, iau produsele numai cu şerveţel impregnat. Ajung acasă şi am pus o lavetă din microfibră, impregnată în clor şi detergent de sol. Şterg încălţări. Las încălţările şi plasele la uşă. Intru în casă, dezbrăcarea şi iarăşi. Şters încălţări pe talpă cu şerveţele cu săpun. Ştres produsele, şters plasele.

Dar, nu port mască şi mănuşi. Despre asta o să scriu altă data, de ce.

Am ajuns la faza la care spăl terasa (cam 17 mp) de două ori pe zi. Am pus răsaduri, fac listă cu ce trebuie făcut prin cămăruţa în care stau şi intenţionat, nu le fac pe toate, ca să rămână ceva de făcut şi pentru ziua următoare. Am început să cumpăr mâncare pentru păsări şi o pun pe terasa de lângă mine. Mă bucură când văd porumbeii că se adună la ciugulit.

Când ies la ţigară pe terasă, am început să număr ţiglele care sunt pe studioul de deasupra mea. Nu prea ajung la o cifră exactă. Când nu pot să dorm, încerc faza aia cu numărat oile. Nici asta nu-mi iese.

Cert este ca am luat-o pe ulei, nu am toate ţiglele pe casă şi nici toate oile în turmă.

 

 

 

Totul este preluat de pe facebook. Cineva a avut răbdare să adune, cât mai multe glume despre situaţia prin care trecem.

CELE MAI TARI MEME-URI DIN IZOLARE

Când i-am zis maică-mii azi :
“Nu ai voie să ieși afară!” mi-am simțit răzbunată toată Copilăria!
😂😂😂

Dăncilă ar fi rezolvat rapid situația : închidea imediat granița României cu Italia.
😂😂😂

Menajera mea lucrează de acasă…Mă sună și îmi spune ce să fac…
😂😂😂

E a treia oară săptămâna asta când imi cumpăr băutură pt două săptămâni…
😂😂😂

Pentru cei care doresc senzații tari, organizăm plimbări cu IZOLETA!
😂😂😂

Vreau să-l găsesc pe ăla care de Revelion și-a pus dorința ca în 2020 să stea cât mai mult cu familia…
😂😂😂

Dacă trece acest virus o să facă românii niște grătare de o să zică ungurii că ne-am dat foc la țară.
😂😂😂

Câți oameni mai au voie în public?
😂😂😂

Hotărâre oficială: România luptă împotriva Coronavirusului până pe 22 august. Dacă nu învinge, pe 23 august întoarce armele și luptă alături de Coronavirus.
😂😂😂

A treia zi de carantină și deja am mâncat tot ce am cumpărat în ultimele două săptămâni.
😂😂😂

Când aud pe cineva că spune: “Totul va fi bine!” mi-o amintesc pe mama spunând: “Vino aici că nu-ți fac nimic!”
😂😂😂

Știe cineva mai exact cât trebuie păstrată această “distanțare socială?”
Că nevastă-mea tot încearcă să intre în casă…
😂😂😂

Primul semn de coronavirus, care apare inainte de febră sau tuse, e că te mănâncă-n c.r să ieși afară din casă.
😂😂😂

Primul deces din Rusia cauzat de coronavirus. Pacientul avea însă și alte afecțiuni: la autopsie i-ai găsit un glonț în ceafă!
😂😂😂

Îmi amintesc ce frumos era la ora asta….Cum ne scuipam și ne înjuram în trafic. Ce vremuri…
😇

Toți ieșiți cu câinele. Eu am broască țestoasă. Am ieșit acum trei zile și încă coboâm scările.
😂😂😂

CUM CREZI CĂ SE TERMINĂ CARANTINA?
A. Cu 10 kg în plus?
B. Alcoolic/a
C. Divorțat/a
D. Toate răspunsurile sunt corecte.
😂😂😂

Întrebare: Pe unde pot trece din Franța, Germania, Austria?
Răspuns:
Pe la Matei Balș
😂😂😂

Când se va termina nebunia asta, vreau să rămân liniștit acasă, măcar câteva zile…
😂😂😂

Hagi ne sfătuiește: “Important nu e să stai în casă. Important e să nu ieși afară.”
😂😂😂

A 12-a zi de izolare.
Din jurnalul unui bărbat:
“Eu și nevastă-mea am devenit așa buni prieteni 😊 că era cât pe ce să-i povestesc de amantă…”
😂😂😂

Banc mișto pe fb:
Ca să nu se supere poporul român, domnii Arafat, Iohanis, Orbán și Hellvig au cooptat în celula de criză un român.
Îi spun Streinu’
😂😂😂

Şi ar mai fi multe altele.

AZI E 1 APRILIE. ZIUA PĂCĂLELILOR

Noi românii avem multe proverbe. Au şi americanii o vorbă, care mă cam zgârâie pe creier. Adică : „ai grijă ce-ţi doreşti, că poate ţi se întâmplă”.

Ce mi-am dorit eu începând de acum vreo 25 de ani, a fost să câştig potul cel mare la Loterie. Şi cât am jucat în România şi aici în Belgia. Dar, dacă nu joci, nu câştigi. Şi eu am jucat. La greu.

M-am şi gândit cum împart maldărul de bani. Până prin anul 1998, am zis că-mi salvez afacerea. Nu mi s-a arătat. După aceea am cam orbecăit, în a decide cum îi investesc. Eiiii şi am stat eu şi am cugetat. Cea mai bună investiţie este în imobiliare. Cumpărat imobile, renovate şi închiriate. Nu de alta, dar la ce dobânzi dau băncile la depozite şi cont curent, nici nu merită să le laşi banii pe mână.

În România  o să cheltui banii cam aşa :

1. Ajutat frate-meu să scape de dureri de cap.
2. Cumpărat casă pentru mine în Alba Iulia, aproape de comerţ şi mijloace de transport. Adică, prin zona Stadion.
3. Ceva prin Ocna Mureş, că, deh, a început să-mi placă pe acolo.
4. Apartamente sau garsoniere în centrele universitare. Cluj, Sibiu, Braşov, Alba Iulia. Renovate, mobilate şi dotate cu tot ce este necesar şi închiriate la preţuri decente. De ce la preţuri decente? Pentru că din puţin se face mult.

În Belgia o să-i cheltui cam în felul următor :

1. Cumpăr o casă  (dacă nu s-a vândut încă) într-o zonă super ok şi cred eu că nu prea scumpă. Până acum nu mi-am permis să întreb preţul.
2. Fiică-mii ca să-şi cumpere casă cu grădină (pentru copii) , dar în Bruxelles, ca să pot merge duminica la ei.
3. Restul în apartamente şi case, care se pot închiria. Bineânţeles, renovate şi utilate.

Ce o sa fac cu banii din chirii? Păi nimic deosebit. Declar TOATE contractele la fisc, încasez chiriile în cont, plătesc impozitele şi taxele către statul roman şi cel belgian, iar din ce-mi rămâne, trăiesc şi eu şi alţii.  O să-i ajut pe toţi cei ce salvează animale, orfelinatele şi alte personae care au nevoie de ajutor. Dar o să verific la sânge ce fac cu banii.

Dacă mai rămâne ceva o să merg la nişte şedinţe de hipnoză, ca să renunţ la fumat.

Aoleuuu, am uitat. Îmi cumpăr maşină cu şofer, că altfel cum naiba rezolv toate problemele.

PS -Vă mulţumesc tare mult că aţi avut răbdare să citiţi tot. Şi vă mai mulţumesc şi că aveţi încredere că voi face toate astea.

PPS – Ar fi bine să fie aşa, dar v-aţi uitat în calendar?

EU VĂ SFĂTUIESC : SĂ NU. SĂ NU VĂ RELUAŢI VIAŢA DE DINAINTE.

 

Pentru început vă spun despre mine. Marţi 17 martie, am fost la muncă şi eram super ok. De atunci am mai ieşit din casă doar de două ori pe săptămână după pâine şi alte trei lulele trei surcele. De ieri după amiază am o stare sâcâitoare. Ceva ce ar semăna cu o răceală, dar, nu prea e ca şi răcelile pe care le făceam până acum. Voi vedea.

Acum. Voi sunteţi bine? Vă simţiţi bine, acum când sunteţi obligaţi să staţi în casă? Mulţi dintre voi o să spună că nu, nu e bine. Ei dragilor, ia gândiţi-vă ce veţi face după ce se termină tot dezastrul ăsta. Mulţi dintre voi vor spune: îmi reiau viaţa de dinainte.

Viaţa voastră de dinainte de nenorocirea asta, însemna : serviciu, cumpărături, acasă, copii, televizor etc şi a doua zi de la capăt. Vă luaţi concediu. Şi ce faceţi????? Vă puneţi fundurile în avion şi mergeţi să vedeţi lumea. Vacanţă plăcută. Dar v-aţi gîndit cât poluează avionul ăla, pentru ca voi să vedeţi lumea? Nu vă mai încape pământul. Şi cand ajungeţi la destinaţie, închiriaţi maşină, să vedeţi lumea, mai de aproape. Unii dintre voi, îşi iau cam 2-3 vacanţe de felul ăsta, pe an. Deci de cel puţin 2 ori pe ani, voi, omorâţi planeta. Ce puteţi vedea în 8 zile, din care cam 2 le faceţi pe drum. Mai nimic. Dar, vă daţi cu avionul. Nu credeţi că ar fi mai bine să vedeţi lumea, de pe internet? Ar fi mai sănătos şi mai puţin riscant, pentru că avioanele nu ajung întotdeauna la destinaţie şi câteodată, mai ratează şi aterizarea.

Daaaa, o să spuneţi că e vorba de cultura şi civilizaţia altor popoare. Şi astea le puteţi descoperi pe internet. Iar, în ceea ce priveşte diversitatea culinară, puneţi mâna şi faceţi-vă acasă. Dacă nu vă pricepeţi, vedeţi că sunt restaurante cu specific. Comandaţi acasă, rezolvaţi-vă decorul şi ziceţi că aţi călătorit.

Găsiţi-vă destinaţii unde se poate merge cu trenul. E mai bine. Asta nu se aplică României. Şi, dacă, tot am pomenit de România. Voi, ăia care mergeţi iarna la munte, chipurile la aer curat, v-aţi întrebat dacă pădurile de pe marginea şoselei, unde voi staţi 3-4 ore în trafic cu motoarele maşinilor pornite, poate produce atâta aer curat, încât voi să-l respiraţi?

Nici naiba nu vă mai poate înţelege. Iarna, mergeţi la căldură şi vara în zone mai răcoroase. Hotărâţi-vă ce vă place, unde vă place şi staţi naibii pe fundul vostru.  Oricum, când daţi colţul nici un popă nu o să pomenească la slujba de înmormântare că voi v-aţi plimbat de la Ana la Caiafa şi fiţi siguri că la autopsie nu o să vă găsească în stomac meniuri exotice.

Aţi urmărit vreodată atent, natura? Toamna, natura se scutură, se usucă, primăvara renaşte. Câţi dintre voi vă uscaţi toamna şi vă reveniţi primăvara? Nici unul?

Dacă acum toţi strigaţi în gura mare şi postaţi pe reţele de socializare mesajul  #STAŢIACASĂ, faceţi acelaşi lucru şi după ce vă reluaţi viaţa aşazis ” normală”

Şi ţineţi minte :  Dumnezeu ajunge cu paşi lenţi, dar şi când ajunge, lucrurile se schimbă  RADICAL

 

 

Poate cei dintre voi care deschid linkul ăsta o să gândească, că s-a trezit o „ameţită” să le dea  sfaturi. Nu, nu vă dau sfaturi. Vă scriu aici, doar ce am văzut şi am trăit.

În legătură cu igiena. De fapt aşa zisă igienă. Acum 2 săptămâni, merg la piaţă, la Clemenceau ( doi boi, cum spun românii din Belgia)  să-mi iau ţigări. Dacă tot eram acolo, zic, hai să iau şi nişte carne de porc (carbonada de porc, îi spune, pe plăcuţa din galantar). Magazinul, este cât de cât românesc. Personalul de dincolo de tejghea, are halate, bonete şi mănuşi (albastre). Cer ce vreau şi am o surpriză NEPLĂCUTĂ. Cu mâna înmănuşată cu care a incasat banii şi a dat restul, unei cliente dinaintea mea, vânzătoarea, bagă mâinile în maldărul de carne şi mi-o pune pe cântar. Nu am spus nimic. Am făcut o mutră, pe care femeia nu o înţelegea. Am ajuns acasă şi am aruncat la sacul portocaliu carne de aproximativ 5 euro.

În legătură cu protecţia. De când cu pandemia asta, zice-se că oamenii se protejează. Credeţi? De când a început dezastrul din Italia, io am început să mă gândesc, că trebuie să fac ceva pentru mine. Nu, nu din egoism, ci pentru că sunt responsabilă. Merg în casele clienţilor şi nu-mi permit să-mi bat joc de sănătatea şi viaţa lor. Aşa că am început să cumpăr. Am cumpărat, spirt medicinal (Mona) de la magazinul românesc, gel dezinfectant, şerveţele pentru ochelari, şerveţele impregnate cu săpun. mănuşi de unică folosinţă şi alte cele.

Ce fac cu ele? Păi de 3 săptămâni nu am mai pus mâna pe barele din mijloacele de transport, decît cu şerveţel cu alcool. Am şters toate scaunele pe care m-am aşezat, cu şerveţele dezinfectante. Am şters mânerele coşurilor de la magazine.Am curăţat POS-ul înainte de a tasta codul PIN. Mi-am curăţat cardul, după ce l-am luat din POS. Mi-am şters şi spălat cu săpun încălţările, când am ajuns acasă.

Cum se protejează alţii? Asta  chiar mă face să mă gâdesc, dacă unii în cutia craniană au şi creier. Deci ce soluţii de protecţie au găsit?  Unii au mănuşi, din alea obişnuite, de iarnă Le plimbă pe toate barele din mijloacele de transport. Cu aceleaşi mănuşi butonează telefonul , îşi caută cîte ceva în  geantă, îşi  aranjează fularul,  masca,  pe faţă. Alţii cu mănuşi din alea de unică folosinţă, pun mâinile pe mânerele cărucioarelor fără să le cureţe înainte. Apoi intră în magazin şi cumpără toate cele. Mai ales pe pâine pun mâna fără să gîndească. Ies din magazin, îşi pun cumpărăturile în maşină, tot înmănuşaţi. Termină şi urcă în maşină fără să renunţe la mănuşile alea pe care au reuşit să copieze ADN -ul virusului şi al celor dinaintea lor.

Unii sunt mai nesimţiţi şi aruncă măştile (alea care nu folosesc decât la confortul şi liniştea psihică) pe unde apucă, şi mănuşile la fel.  Nu mai vorbesc de faptul, că încă se mai scuipă pe jos şi se mai sulfa şi nasul, ca pe vremuri când nu erau batiste de hârtie.

Deci : VĂ ROG, VĂ IMPLOR,  faceţi tot posibilul şi atenţionaţi-ii pe cei din jurul vostru că nu procedează corect

#STAŢI ACASĂ !!!! #SALVAŢI PLANETA ALBASTRĂ !!!!!

 

 

Da, de ceva vreme stăm în casă, căt de mult se poate. În clipele de izolare pe care le trăim :

Aţi simţit? Aţi simţit că PĂMÂNTUL a început să respire normal? Nu are nevoie de ventilaţie artificială. A avut nevoie doar de pauză. Noi, noi toţi, l-am adus în starea în care se sufoca. Lipiţi-vă urechea de un petec de pământ şi veţi auzi cum vă şopteşte sugrumat : acum te-am iertat.

Aţi văzut? Aţi văzut că păsările nu mai sunt agitate? Aţi văzut că cerul e mai limpede? Aţi văzut că sunt mai multe veveriţe pe aleile parcurilor?

Aţi auzit? Aţi auzit, vântul care doar adie şi nu se mai transformă în furtună? Aţi auzit liniştea din jurul vostru? Aţi auzit dimineaţa, că până şi ciripitul păsărilor e altul? Mai limpede, mai calm şi nici nu se mai ceartă. Doar comunică.

Dacă nu aţi simţit, văzut sau auzit, toate astea faceţi voi bine şi ieşiţi, pe balcon, pe terasă, în curte sau chiar în faţa blocului. Luaţi-vă şi copii. Explicaţi-le că 5 DOAR 5 MINUTE trebuie să facă ca şi voi. Explicaţi-le că 5 minute trebuie să ţină mâna la gură şi să simtă, să vadă şi să audă ce le spune planeta  Pământ (Terra, sau Planeta Albastră).

Şi voi şi ei :

Veţi simţi, că Pământul se luptă să rămână Planeta albastră.

Veţi vedea, că Pământul mai are multe să vă ofere.

Veţi auzi, că Pământul vă acceptă pe toţi şi chiar poate să vă iubească pe toţi.

Cu o condiţie. NU OMORÂŢI PLANETA ALBASTRĂ.

---

Pandemia. Despre asta nu vă mai vorbesc, pentru că bănuiesc că toţi aţi auzit de ea. Adică, de asta, care bântuie acum planeta. Care planetă? Păi aia de care noi ne-am bătut joc ani de zile.

Isteria. Noţiunea asta în dex este catalogată cam aşa : ISTERÍE ~i f. 1) Excitare nervoasă extremă manifestată printr-un comportament violent și prin pierderea controlului asupra propriei persoane. 2) med. Boală de nervi manifestată prin convulsii și prin accese de râs sau de plâns. Dar, dar se mai foloseşte şi în alt context. De exemplu: isteria cumpărăturilor. Şi la asta vreau să mă refer acum.

De când a apărut ştirea că şi în Belgia s-a semnalat primul caz ce COVID-19, pe unii I-a cam durut la bască. Au început să se panicheze acum vreo 3 săptămâni, când au văzut că-n Italia lucrurile degenerază. În 10 martie anul ăsta am scris : https://jurnalulunuiscorpion.wordpress.com/2020/03/10/despre-nebunia-asta/ , dar am scris-o nu cu gândul la belelele care vor veni, ci din motivul explicat în postare. În următoarea săptămână, mi-a fost dat să văd ceea ce nu am mai văzut decât pe vremea lui Ceauşescu, când ne călcam în picioare la cozi, pentru raţia de ulei, zahăr, făină şi alte cele.

Aici cel puţin la magazinul pe care-l frecventez eu nu s-a călcat lumea în picioare, nu s-au luat la bătaie. Dar, măi oameni buni, au pus în coşuri produse cu nemiluita, de parcă s-ar fi anunţat că se opreşte producţia pentru respectivele mărfuri.

Ok. s-a anunţat că de miercuri de la 12 se restricţionează ieşitul pe stradă. La ora 8 dimineaţa, coadă la magazin, de mâncai un sac de pâine până să intri. Şi am văzut 2 persoane, care şi săptămâna trecută au ieşit cu coşurile pline. Ieri dimineaţă, la fel. Io intru, pun în coş o pâine, bureţi de bucătărie, clor şi lumânări anti tabac. La casă, întrebată : doar atât? Păi, doar atât, că numai de atât am nevoie.

Prostia. Eiiiii, despre asta ar fi multe de spus. Cică, se protejează oamenii. Pe dracu. Văd pe stradă o grămadă de mascaţi şi înmănuşaţi. Protecţie : ciuciu.

Cu mâna înmănuşată  ţin telefonul şi-l butonează. Pot jura, că telefonul nu e dezinfectat. Sună telefonul, îşi înlătură masca de pe faţă şi vorbeşte. Termină conversaţia, cu aceeaşi mână îşi repune masca pe faţă. Se mai tine şi de gardul curţii magazinului, mai pune mâna şi pe geamuri, unde au mai atins şi alţii. Îl mănâncă ochiul, se scarpină cu aceeaşi mână pe care are mănuşa.

Ajung la rând, iau coşurile de cumpărături şi pun mâna exact pe aceleaşi mânere pe care au pus şi alţii înaintea lor. Cică, sunt protejaţi, că au mănuşi. Ciuciu. După ce pipăie sau studiază produsele din magazin ajung la casă. Plătesc cu cardul. Pun cardul într-un POS unde şi-au mai pus şi alţii cardurile. Tastează codul PIN, acolo unde au mai tastat şi alţii. Ies din magazin, pun produsele în maşină sau în plasă. Am văzut fază cu unii „super protejaţi” care dupa ce au luat şi au plimbat virusul, s-au suit în maşină cu măştile şi mănuşile folosite în magazin. Unde este protecţia ăstora??????

Deci, dragilor, nu am inventat eu apa caldă şi nici roata pătrată, dar chiar nu pot înţelege, atitudinea şi gesturile unora. Te blindezi cu mască, mănuşi şi alte cele, dar pui mâinile pe unde se nimereşte. Dacă te îmbolnăveşti o să te lamentezi că tu te-ai protejat.

PROTEJAŢI-VĂ, DAR GÂNDIŢI MĂSURILE PE CARE LE LUAŢI ŞI CUM LE APLICAŢI.

#STAŢI ACASĂ

De prin luna ianuarie, a început nebunia cu gripa asta chinezească. Ok, o gripă, un virus, despre care unii virusologi, spuneau acum vreo 10 zile, că este mai slab, decât virusul gripei sezoniere.

De când a apărut  „musiu” COVID-19, gripa aia sezonieră, din cauza căreia în România se anunţau zilnic, unul-două, decese din cauza ei şi plângea presa cu lacrimi de crocodil, că nu se găseşte vaccinul antigripal, acum, nimeni nu mai spune nimic. Doar Coronavirus, în jos şi acelaşi Coronavirus, în sus.

Buuunnn. Se pare că în pofida existenţei zidului chinezesc, care se vede şi de pe lună, virusul ăla a reuşit să ajungă şi în Europa. Şi ţara pe care a ales-o ca şi obiectiv major a fost Italia. Păi cum altfel? Aici se face turism, nu glumă. Au mai urmat şi alte ţări, printre care şi Belgia. Şi aici sunt muuuulte locuri de vizitat.

Şi uite aşa toate autoritaţile ţărilor europene, au început să recomande spălatul mâinilor, cât mai des posibil. Greu frate. Chin major. Au dispărut şi de vreo lună şi ceva măştile alea de protecţie şi gelul dezinfectant. Şi unii belgieni, chiar au început să folosească gelul ăla, îşi mai pun şi fularul la gură, deci încearcă să se protejeze.

Dar câţi din ei se gândesc că apasă butonul de la uşa tramului, se ţin de barele din metrou, tram, bus, tastează codul PIN la plata cu cardul, pun mâinile pe coşurile magazinelor unde fac cumpărături. Şi pe astea poate sta bine merci virusul ăsta.

Azi la un magazine COLRUYT, unde am intrat să cumpăr căte ceva, am spălat mânerele căruciorului cu dezinfectant antibacterian. Şi nu pentru că vezi doamne dau pe dinafară de teama zburdalnicului ăsta mic, ci pentru că am văzut o fază super greţoasă şi scârboasă. De felul meu nu mi se face greaţă prea uşor, dar, azi am crezut că-mi dau stomacul afară.

Iese un tip din magazin cu coşul plin. Până aici, nimic ieşit din comun. Dar omului I s-a cam umplut nasul. Şi-şi sulfa ăsta mucii în parcare, de am crezut că se hâie magazinul. După asta îşi ştege mâna pe mânerele căruciorului. Dacă mi-a scârbă de ceva, mi-e scârbă de mucii şi flegmele de pe stradă. Luaţi cu voi, băi nesimţiţilor batiste de hârtie, lăsaţi-vă secreţiile nazale şi bucale în batistele astea şi apoi aruncaţi-le la coşul de gunoi.

Şi pentru că aveam la mine o sticluţă din aia cu dezinfectant ce se foloseşte la călătoria cu avionul, am şters mânerul căruciorului pe care l-am luat, de nu a fost aşa aseptic, nici când a ieşit din fabrică. Mi-am luat şi mănuşi din alea de unică folosinţă (dar îmi sunt super mici) şi mi- am promis că nu mai plec fără dezinfectant şi batiste de hârtie la mine.

Uitaţi-vă bine ce coş luaţi de la magazine să nu vă treziţi cu surprize, de genul : muci, flegme şi alte cele. Chiar şi COVID-19

PS – îmi cer scuze pentru scârboşenia postării, dar chiar nu m-am putut abţine. Şi mi-e o foame de leşin, dar nu pot mânca, numai gândindu-mă la ce am văzut.

 

 

Ştiţi şi voi, în viaţă trecem prin tot felul de situaţii. Unele mai plăcute, altele mai puţin placute, altele chiar dezestruoase sau disperate. Depinde de noi, cum trecem prin, sau pe lângă fiecare situaţie şi ce modalităţi găsim să facem haz de necaz, sau efectiv să le transformăm pe cele neplăcute, în momente de care să facem băşcălie. Asta aşa ca introducere.

De când am aterizat, la propriu, pe pământ Belgian, mi s-au întâmplat o grămadă de lucruri, unele bune de cascadorii râsului. Nu că în România aş fi dus lipsă de aşa ceva. O să încerc să vă povestesc câteva din ele, aşa cum mi le mai reamintesc şi nu chiar în ordine cronologică.

Deci, 30 octombrie 2014. Bucureşti – Bruxelles. Ajung în Belgia chiaună de cap. Nu, nu de la zborul cu avionul. M-am mai dat cu avionul şi în 2012, tot spre Belgia (în vizită la fii-mea). Motivul oboselii epuizante sau a epuizării obosite, l-am scris aici https://jurnalulunuiscorpion.wordpress.com/2014/11/11/bucuresti-gara-de-nord-partea-a-cincea/. Am venit împreună cu cuscrii. Ei în plimbare aşa ca o mini vacanţă, io decisă să rămân.

Ajungem „acasă”, se mănâncă, se bea un pahar de vin, o bere şi apoi, hai la somn. Ok. Io aleg să dorm în living. Canapeaua de acolo, era mai mult decât suficientă pentru mine. Ceva mai lată decât cea cu care eram obişnuită şi cu asistenţă, porcuşorii de Guineea ai fiică-mii. Apartamentul la parter şi străzile aici sunt luminate „fest”. În faţa geamului un bec stradal, mare cât luna văzută de pe pământ.

Adorm instant, ca o buturugă. Cum m-oi fi fâţâit eu în pat, cum m-oi fi sucit şi învârtit, cert este că am reuşit să cad pe podea. Între canapea şi o măsuţă de sticlă. Nu pot spune că m-am trezit instant din cauza căzăturii, dar m-am trezi pentru că era „luna” prea aproape de mine. Becul ăla a început să-mi chinuie creierul oboist şi nu ştiam ce naiba este. Luna plină, bec stradal sau altceva?

Şi mai nasol a fost, că atunci când am făcut „cunoştinţă” cu podeaua, am rămas înfăşurată şi în pătură. Nu mă puteam mişca. Într-un final am reuşit să mă deşurubez din pătură să mă ridic şi să revin pe canapea. Mai nasol a fost că din cauza zgomotului, au început să se agite porcii. Şi dă-i şi chiţăie.  Frica mea că scoală toată casa. Ei, nu s-a întâmplat. Se pare că şi ceilalţi erau obosiţi, iar distanţa dintre living, unde erau porcii şi celelalte două camere, era suficientă să nu se audă chiţăiturile lor.

Dimineaţa, nimeni nu a zis nimic. Deci am căzut cu amortizor. Şi culmea este că nu m-am ales cu nici o vânătaie.