E o vorbă la noi la români ” turcul plateste”. De data asta nu mai plăteşte turcul, plătesc românii. S-au cheltuit zeci de milioane de euro pentru mascarada asta de referendum şi pentru ce? Ca să ne dovedească nouă – cine, ce?

Măi nemernicilor şi nenorociţilor, aţi cheltuit o căruţă de bani ca să faceţi, ce? Să modificaţi în Constituţie o frază? De asta avea nevoie acum România? O Românie în care mor bebeluşii în spitale pentru ca nu există suficiente incubatoare? Mor copii, spre disperarea părinţilor, pentru ca nu există medicamente care să trateze boli grave şi care costă pe lună, cât câştigă familia-ntr-un an.

Avem bâtrâni care se sting singuri şi tăcuţi, de multe ori într-o sărăcie lucie. Şcoli în care predau suplinitori fără nici o pregătire adecvată şi asta pentru că cei ce ar putea fi titulari şi ar avea pregătirea necesară refuză să „îi doară sufletul” când văd copii care scriu la şcoală cu mănuşile în mâini iarna, care fac zeci de km pe jos, care merg la wc în fundul curţii.

Avem drumuri pline de gropi. Mai ieri am vazut un reportaj cu podul de la Slobozia, peste râul Ialomiţa, unde gropile sunt aşa de adânci încăt se vede râul prin ele.

Statul s-a imprumutat miercuri seara ( tot noaptea ca hoţii) de aproape 2 miliarde de euro. Pentru ce?

Pentru toate astea, care sunt DOAR UN REZUMAT, a ceea ce aş fi vrut să scriu, vă doresc să vă piară sămânţa. Să vă fie urmaşii sterpi sau sterili şi să ajungeţi să plângeţi, de fiecare data când vedeţi părinţi fericiţi alături de copii lor. Dezmăţaţilor şi desfrânaţilor, voi, voi ăia care aţi furat pe rupte, care aveţi averi pe care nu mai ştiţi unde le-aţi ascuns, voi veniţi să ne cereţi să votăm pentru familia tradiţională? Mulţumiţi-va cu o casă cu 3 camera şi salon şi restul donati-l. Mergeţi în satele unde familia tradiţională face copii pe bandă rulantă şi explicaţi-le ca există şi metode contraceptive. Şi dacă preotul la biserică le spune că nu-I creştineşte să ia pastille, să le explice el de ce are doar doi sau trei copii. Cum face, de coana preoteasă nu rămâne gravidă_

Pentru felul în care aţi batjocorit ţara asta să ştiţi că aţi merita să dispăreţi de pe faţa pământului. Şi deşi eu nu omor decât ţânţarii pe voi v-aş lichida fara nici o părere de rău. Şi nu ca pe Ceauşescu, împuşcat între zidurile unei unităţi militare. În piaţa publică, v-aş executa. Şi nu aşa pac, pac şi gata.

Prea multe lacrimi şi durere sunt în ţara asta datorită vouă. V-aş chinui încet, încet. Aş începe cu tăiatul degetelor cu care aţi furat, apoi cu mâinile, apoi v-aş tăia urechile care nu au auzit strigătele de durere şi deznădejde ale miilor de năpăstuiţi. Apoi v-aş scoate ochii cu care nu aţi vrut să vedeţi cum plâng şi suferă, copiii fără părinţi şi părinţii fără copii. Şi v-aş lăsa picioarele ca să puteţi să le folosiţi în drumul spre groapa istoriei, în timp ce biciul vă sfârtecă spinarea.

SI DA, AŞ FACE ASTA  ca să-I răzbun pe cei de la COLECTIV, ca să le asigur o alinare parintilor lui Bogdan Cighină, ca să alin durerea celor ce stau departe de parinţii sau de copii lor.

SĂ VĂ FIE RUŞINE, JEGURI ORDINARE ŞI ANALFABETE.

 

 

Reclame

Anul ăsta pe 30 octombrie se împlinesc 4 ani de când am aterizat pe pământ Belgian. Pe la sfarşitul lui 2014 începutul lui 2015 fiică-mea îmi pasează afacerea ei cu independenţii, pentru că însărcinată fiind nu mai putea să o gestioneze aşa cum trebuie.

A deschis şi un blog https://independentinbelgia.wordpress.com/independenti/ unde descrie aproape tot ce este necesar sa faci pt. a te stabili ca si rezident şi a munci ca şi independent în Belgia. Şi după ce mi-a predat afacerea a trecut şi nr. meu de telefon ca şi persoană de contact. Şi lumea sună. În ultima vreme mai mult pentru informaţii, dar dacă am timp şi ştiu, cu placere.

Aşa se face că mai zilele trecute primesc un telefon de pe număr de România. Fiind deja acasă, răspund şi începe discuţia. A durat o ora şi ceva. Staţi, nu vă speriaţi că nu aveţi nevoie de o oră să citiţi ce scriu eu aici.

La capătul celălalt al firului un domn, care lucreaza într-o structură militarizată din România. O să redau dialogul aşa mai pe scurt.

Îmi spune omul ca munceşte într-o structură militarizată în România (la birou) şi că este în concediu pt. creşterea copilului. Întrebarea lui a fost : cât este această indemnizaţie în Belgia. A rămas şocat când I-am spus că aici nu există aşa ceva. Aici 14 sau 15 săptămâni şi alea le ia mama, după ce naşte. Pauză de tăcere.

” Bun, dar dacă vin în Belgia, ce aş putea face? ” De data asta tăcere la mine. I-am sugerat că poate lucra în construcţii, dar mi-a spus că îl doare spatele. Ok. Aveţi varianta ca şi şofer la distribuţie, dar se munceşte de la 6 dimineaţa, până seara când terminati. Cţştigaţi cam 4000 de euro pe lună. ” Aşa puţin?” Să-mi pice faţa. Sunt puţini 4000 de euro pe lună?

„Dar cu şcolile cum este?” E bine, raspund eu. Dar trebuie să cam aşteptati că nu sunt întotdeauna locuri la şcoala de lângă bloc. Unii schimbă câte două mijloace de transport ca să-şi ducă copii la şcoală. „Cum, aşa probleme sunt şi acolo cu şcolile?” Nu domnule, nu sunt probleme, doar că aici lumea munceşte de dimineaţa până seara şi nu prea sunt bunici pensionaţi de boală, chipurile, care să stea cu ei acasă. Şi I-am mai spus omului că aici şcoala se plăteşte. ” Cum, adică se plăteşte?” Aşa bine. Vă vine lunar o factură, şi asta e în funcţie de venit (cel puţin la creşă) şi taxa poate fi de la 90 de euro pe lună la 500 şi ceva. ” Cuuuummm? 500 si ceva de euro pe lună? Poate la privat. ” Nu domnule, la stat. Taxa e calculată în funcţie de venitul pe familie, dar copii au mâncare, căldură, jucării, pampers, iar la şcoală manuale şi cărţi. Restul, absolut tot, cumpără părinţii. ” Aaaaa, daaaa? Păi la noi şcoala e gratuită” Eu enervată, păi cum gratuită, că daţi bani la zugrăvit, la reparaţii, la fondul clasei. A cam amuţit stimabilul.

Revenim la muncă. ” Ştiţi, mie mi-ar place să muncesc undeva la protecţie şi pază”. Bine domnule, dar spuneaţi că aveţi probleme cu spatele. La protecţie şi pază staţi ore întregi în picioare. Eu am doar o vertebra fisurată şi nu pot sta mai mult de 5 minute proţăpită într-un loc. Şi aici protecţia şi paza, e job adevărat nu ca-n România. ” Eiii, lăsaţi că mă descurc. Dar nu ştiţi pe cineva care m-ar putea ajuta să găsesc un job în domeniul ăsta”.

Începusem să fac „bulbuci”. Nu, nu cunosc şi nu mă ocup cu plasare forţa de muncă. ” Mă revanşez, doamnă”. Domnule, eu ştiu că aici nu se dă şpagă. „Chiar nu se poate?” Îl sfătuiesc să faca un CV şi-i indic cîteva situri unde să-l depună.. ” Dar eu nu ştiu aşa bine franceză. Dvs. nu mă puteâi ajuta?” Nu, domnule, că nu am timp. Muncesc de dimineaţa de la 5 şi până seara la 5, nu mai am timp şi de aşa ceva.” Aaaa, înseamnă, că aveţi salariu bun, la atâta muncă” I-am spus că, nu. Mă mânca sub limbă să-i spun ca eu la 59 de ani, muncesc cu o singură mână si câştig între 1300 şi 1600 de euro pe lună. M-am abţinut.

Discuţia revine la problema financiară, adică cât e alocaţia pt. copii în Belgia. Că el are 2 şi al 3-lea e pe drum. Îi spun că între 90 şi 100 şi ceva de euro. „Cuummm, aşa puţin?” Da, doar atât. „Prima de naştere cît e acolo?” Din câte ştiu eu cam 1700 de euro, dar I-am spus să ţină cont, că aici dacă nu ai asigurările sociale şi mutualitatea plătită la zi spitalizarea se plăteşte. Pt. o naştere, poate ajunge si la 5000 de euro. „Păi cum vine asta doamnă? Statul îmi dă 1700 de euro indemnizaţie de naştere şi-mi ia 5000 pt. spitalizare?” Îi explic omului, condiţiile de spitalizare de aici şi-mi spune că el nu crede că există aşa ceva.

„Doamna, dar cu homosexualii, cum e acolo? Sunt mulţi?” Noroc că eram în pat, că altfel îmi rupeam şi mâna cealaltă de la cazatură.  Îi spun că sunt, dar că nu deranjează pe nimeni. ” Cum să nu deranjeze? Te loveşti de ei pe stradă, îi văd copii „. Si multe alte aşazise argumente contra. Îl întreb ce ar face dacă unul din copii lui ar fi pe invers. „Vaaiii, dar nu se poate. Eu o să-i supraveghez, noi mergem la biserică şi dacă văd ceva în neregulă cu ei, îi duc la doctor”. Şi cu asta chiar m-a înfuriat. Păi şi ce săi facă doctorul, domnule? Să-l trateze. Auzi, judecată la un om cu două facultăţi. Ce să facă doctorul? Daca-i fată să ţi-o….. sau daca e băiat să îl……. asistenta? I-am recomandat să-şi ferească copii de preotul de la ora de religie, de proful de sport, de vecinul de palier şi de cei ce vor fi eliberaţi în urma decretului de amnistie şi graţiere.

Ne-am mai contrazis  şi fiecare cu argumentele şi contra argumentele lui, iar la final I-am taiat-o sec. Domnule eu vă sfătuiesc să rămâneţi în România, că acolo primiţi des, chiar foarte des pomana electorala. Aici ca să trăieşti trbuie să munceţti.  Bună seara.

Nu mă întrebaţi cum îl cheamă pe omul ăsta cu 2 facultăţi, că nu ştiu. Nu s-a prezentat.

Concluziile despre cum gândesc bugetarii români le trageti voi.

 

Am reuşit şi de data asta să fac totul ca la carte. Culmea este că-mi reuşeşte perfect de vreo 34 de ani. E drept că în ’84 când am început a fost pe la sfârşitul lui august, începutul lui septembrie. No, şi acum nu vă gândiţi că mi-a reuşit vreo prajitură sau vreun fel de mâncare. La capitolul ăsta sunt lemn Tănase. Simplu. Am reuşit să o pun de o răceală zdravănă.

Luni dimineaţa pe la 5:40 ajung la destinaţie. Afară frig, eu încotoşmănită, mi se face sete si iau o gură de apă din plasă, în condiţiile în care afară erau 2 grade. Parcă aş fi înghiţit o pungă de gheaţă. Pe la ora 14 încep să strănut, începe durerea de mâini şi de picioare şi senzaţia de nisip în ochi. Ei şi dupăamiaza a trecut cu speranţa că totul se va opri aici.

Da’ de unde !!!. Amigdala dreaptă care s-a făcut, mare, roşie şi enervantă, vorbeşte cu sor-sa, aia de pe stânga şi o convinge să-i ţină isonul. Şi asta, tălâmbă, se conformează. Aşa ca azi noapte pe la ora 2, sus. Nu puteam respira, dureri de gât enervante, febră (39 cu 5). Şi dă-i şi luptă. Coldrex cu apă fierbinte,lamâie şi miere, o data, de două ori, nimic. Reuşesc să moţăi cam o oră. Şi ia-o de la inceput.

Eiii, hai că nu o-ţi fi voi mai încăpaţânate ca mine. Aşa că de dimineaţă de pe la 6 încep asaltul cu „antibiotice”. Cele mai puternice la îndemână. Mai întâi ceai de ghimbir cu lămâie şi miere. Iarăşi, Coldrex, iar lămâie şi ceaiul cald. Urmează, supa de zarzavat, băută cu multă lămâie. Şi bineînţeles penicilina, oltenească. Am luat cam 5-6 bucăţi. Făcute mujdei, cu sare şi lămâie, apă, strecurat şi băut cu paharul.

Acum sunt la faza la care aştept efectul. Dacă se desfundă nasul, ca să pot dormi la noapte mă declar belfăr. Dacă nu, mâine, vai şi amar de capul meu la muncă.

Deci, după 34 de ani de experienţă, mulţi dintre voi, o să se întrebe de ce mă mai văicăresc. Păi, uite de-aia, că nu sunt ca de obicei.

Nu ştiu cum se face şi cum se drege, dar cred că io-s pe lângă fraiera de serviciu şi „ghinionista” cu aceeaşi titulatură. De ce? Păi uite de ce.

În România de câte ori mă apuca hărnicia, adică, udat grădinuţa de pe balcon, curăţat şi spălat balcoanele, sau terasa şi trotuarul de la casa părinţilor, mai spălam şi ferestrele (de dadeai cu capu-n ele, de curate ce erau) mama natură găsea de cuviinţă ca în timp ce eu îmi contemplam munca, să dea o dragă de ploaie, de-aia cu bulbuci, de nici nu se mai cunoştea că a trecut mână muncitoare pe acolo.

Vin în Belgia şi constat că pe la ăstia e mai greu să vezi prin ferestre, în casa ălora de stau le parter. Nu-I vorbă că şi ei vedeau din casă spre afară, tot prin ceaţă, Da’ nici ăia de la etaj, nu stăteau mai bine la capitolul ăsta. Şi cam începusem să mă întreb, aproape zilnic, cum mama sărăciei stau aşa? Eiiiii, cu timpul am găsit răspunsul şi azi l-am simţit din plin pe pielea mea.

Vin acasă de la muncă superfericită, pentru că mi-am rezolvat cu cardul de sănătate pe perioada când merg în concediu în România, mai rezolvasem ceva şi pentru schimbat ochelarii de vedere şi mă apucă subit cheful de muncă pe tarlaua mea. Constat ca florile şi plantele de pe terasă se îngalbeniseră, nu din cauza toamnei, ci pentru că nu aveau apă. Apucă-te şi pune-le apă. Mai constat şi că geamurile sunt chiar extrem de prăfuite şi deci, dă-i şi spală-le. Termin. Îmi admir munca, aprind o ţigară şi desfac o bere. Pe când să le savurez în tihnă, începe ploaia. Şi o ploaie din aia zdravănă. Cu bulbuci.

Aşa că plantele mele au căpătat şi apă de la robinet şi de la mama natură. La cum vor arăta geamurile, nici nu vreau să mă gândesc, mai ales că în Bruxelles a fost cald şi mult praf.Vor mai fi răsfăţate cu spălat. în preajma Crăciunului, Poate atunci va ninge şi vor rămâne şi ele curate o săptămână, două.

No, cam aşe cu munca şi cu hărnicia mea de azi.

 

Apropiaţii ştiu bine, că atunci când ajung acasă, primul lucru, îmi înregistrez orele prestate şi apoi, deschid laptopul şi ascult Digi24. De când s-au întâlnit „ciumeţii roşii” pe Litoralul românesc, constat CU PLĂCERE ENORMĂ că au ajuns unii să sape la temelia partidului. Şi din cei 3 trandafiri, cred că nu va mai rămâne niciunul.

Şi când îţi pui mintea cu muierile, s-ar putea să rămâi fără nădragi şi păpuci. Asta a făcut hamsterul. A crezut că  toată lumea din partidul lui e oarbă, surdă, mută şi mai ales proastă. Ei uite că Firuţa, nu e. O călcat-o ăştia pe coadă, când au atacat-o pe prefectul Bucureştiului şi Firuţa a început să dea din casă.

Cucurel, acum nu mai poate scoate pe tapet, zilnic, protocoalele, pentru că Firuţa a spus ca la MAI există înregistrări ale discuţiilor membrilor psd, pe reţelele de socializare. Şi nu numai ale lor, ci ale tuturor politicienilor, aşa, mai de vază. Tot madama spunea, că acţiunea jandarmilor de pe 10 august, a fost planificată şi gândită în detaliu, cu mult înainte, cam de când s-a anunţat şi de când s-a constatat intrarea masivă a românilor în ţară. Lucrul ăsta s-a văzut şi în proporţie de 90% s-a ştiut.

Ba, mai mult, zice cucoana, că madame Carmencita, acum nu mai ştie pe unde să scoată cămaşa, pentru acţiunile din 10 august şi aruncă pisica moartă, în curtea Prefecturii Bucureştiului.  Dacă pleacă Firuţa din pardid, hamsterul a îmbulinat-o. După ce că o să fie maro la fund o să mai fie şi ud, tot acolo. Îşi pierde votanţii din Ilfov şi din Bucureşti. şi tare mi-e că asta se alătură lui Ponta. Mai pleacă şi Abramburica şi încă alţi câţiva şi uite aşa ăştia cu nşpe neveste şi amante la activ, nu o să ami aibă susţinători, nici pentru referendumul pentru familia tradiţională şi nici pentru locale şi parlamentare.

Şi încă ceva. Gabriel Oprea s-a înscris în sindicatul poliţiştilor. Cât, cât de ticălos poti fi să accepţi alături de tine un individ din cauza căruia ţi-a murit , DE TÂNĂR, ÎN FLOAREA VÂRSTEI, un coleg, numai pentru că acel ministru se grăbea să ajungă la……. ştie toată lumea unde. Şi din câte ştiu eu, ca să fi membru de sindicat, trebuie să ai statut de angajat în structura respective. Ori âsta, ce hram mai poartă acum în MAI? Mai este angajat acolo? Şi dacă da, în ce funcţie?

O să mă mai înfurii, o sa mai minunez şi o să vă mai scriu câte ceva aici pe blog. Poate o să ajung să scriu despre lucruri bune.

Vă pup.

Bastonaşe, liniuţe, pătrăţele, şi alte cele. Vă mai amintiti? Ăia care aţi făcut şcoală adevărată? Vă mai amintiţi orele de caligrafie? Mă refer la cei ce scriu lizibil. Se caută din ce în ce mai mult, diversificarea sistemului de învăţământ, cam în toată lumea.

Acum vă povestesc câteva lucruri DIN AUZITE , despre cum se desfăşoară sitemul de învăţământ în Belgia. Deci vă rog să reţineţi, DOAR DIN AUZITE, pentru că nu sunt implicată direct în acest sistem de învaţământ, nici ca şi dascăl, (şi nici nu am timpul fizic necesar să studiez legislaţia belgiană, din domeniul învăţământultu) nici ca şi părinte. Doar supraveghez un puşti super dotat.

Aici părinţii care au un job, în general caută să-şi ducă copii la instituţii abilitate în creşterea şi educarea lor. Se începe cu creşa. Cei care sunt întradevăr hotărâţi să-şi păstreze si jobul şi să-şi ştie şi copilul în siguranţă, după ce li se confirmă sarcina la 3 luni că e ok, încep să caute creşe pentru viitorul „moştenitor” ( al unei lumi nebune).

Şi se începe cu completalul dosarelor. Da, dosarelor. Pentru a fi sigur că nu stai pe bară când îţi expiră concediul de maternitate depui dosare la mai multe creşe. Dacă ai norocul să ţi se accepte dosarul, la una de stat şi aproape de casă, pupi toate moaştele scoase la înaintare. Dacă nu, cauti cel mai scurt traseu, până la creşa care ţi-a acceptat dosarul. Duci copilul la creşă ( de la 4 luni jumate până la minim 3 ani), unde are pampers, mâncare, căldură, jucării şi persoane care se ocupă de el. Cam o îngrijitoare la 4-5 copii. Îngrijitoare care are făcută şcoală pe acest segment şi care este evaluată anual.

Urmează şcoala propriuzisă, structurată pe 2 etape. Da la clasa I la a VI-a şi de la clasa a VII-a la a XII-a. Se începe cu fonetica şi apoi cu scrisul şi asta pentru că aici literele şi cuvintele sunt de la scris la pronunţie foarte cuidate pt. noi românii. Dar se face şcoală. Pt. cei ce vor să înveţe, că mai sunt şi deilalţi.

Copiii la şcoală merg în uniforme (mai ales pana la clasa a VI -a) şi apoi urmează liceele, care (unele) cer uniforma obligatorie. Învaţă copii departe de casă? Nici o problemă.Sunt autocare care-I iau din faţa casei şi-I duc până la şcoală şi-napoi. Se plăteşte suplimentar, dar măcar îţi ştii copilul în siguranţă. Rechizitele, cărţile şi toate cele necesare se plătesc şi se cumpără, în baza unei liste primite de la şcoală, de către părinţi, în funcţie de salariu. Între 70 şi 600 de euro/lună. Da, aţi citit bine. Şi astea sunt tarife la stat. De privat, nu mai vorbim.

În clasa I -a copii învaţa că educaţia se primeşte acasă. Acasă învaţă să fie ordonaţi, curaţi, să spună : te rog frumos, mulştumesc, scuză-mă etc. Iar la şcoală, învaţă carte. Nu ţi-ai înscris copilul la şcoală, plăteşti amendă. Aşa am auzit.

În mare, aşa este în Belgia. Acum să vedem în România. Aşa scrie în Constituţia noastră : (extras din Art. 32)

Art. 32 – Dreptul la învăţătură

(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.
(4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii.
(6) Autonomia universitară este garantată.
(7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.

No şi acum vă întreb.

Unde este oligativitatea?  O mulţime de copii, care ar vrea să înveţe dar sunt retraşi de la şcoală, de către părinţi care au nevoie de ei la munca din gospodărie, sau care nu au bani să-I trimită la şcoală.

Unde este gratuitatea? Aaaa, da. Nu plăteşti salariul dascălului şi câteodată şi manualele. Câteodată, am scris.

Unde este autonomia universitară? Există ea? O sustine cu ardoare cineva? NU. Tot statul, dă bani cu ţârâita.

De ce este învăţământul religios garantat prin lege? Mai nou a devenit si semi-obligatoriu. Cei ce vor să-şi învete copii să pupe moaşte, n-au decât să o facă, dar acasă.Şi educaţia religioasă, tot acasă se face.

Cum, cum este posibil ca în România, care este o ţară europeană să se întâmple aşa ceva?

Cum este posibil, ca un copil care vrea să înveţe carte, să trebuiască să meargă pe jos (dus-întors) zeci de km/zi şi să dârdâie de frig în sălile de clasă, doar pentru a visa că dacă ştie carte, va trăi mai bine? Unde sunt microbuzele, destinate transportului şcolarilor? Doar microbuze. Aici, din Bruxelles în Bruxelles, pt. aşa ceva se închiriază autocare.

Cum este posibil, ca în sec XXI să ai şcoli cu buda-n fundul curţii, fără apă curentă, pt. spălat pe mâini şi fără autorizaţie ISU?

Cum este posibil, ca în şcoli proaspăt renovate, să se prăbuşescă tavanul, peste copii?

Cum, cum se pot accepta asemenea situaţii?? Dragilor, eu nu găsesc raspuns. Poate sunt prea proastă, dar nu prea cred.

Avem ÎNCĂ genii, care ne fac cinste. Medalii de aur, argint şi bronz la competitii de mare renume, pe tema matematică, fizică, chimie, informatică. Dar ştiţi de ce? Pentru că ÎNCĂ ASTAZI sunt dascăli care-şi fac meseria din pasiune, copii dotaţi şi părinţi care-I susţin pe toate fronturile.

Dragi părinţi, dacă vă doriţi o viaţă mai bună pentru copiii vostri, dacă vă doriţi la disperare să-I vedeţi realizaţi în viaţă, luptaţi. Cereţi să li se asigure copiilor un sistem de învăţământ performant, condiţii decente de educaţie şi învăţat.

Voi, cei conştienţi că dacă ai carte poţi trăi mai bine, explicati-le celor din jur că un sistem de învăţământ sănătos, fără a fi modificat anual de către semianalfabeţi cu diplome de master şi doctorat luate  pe nedrept, că trebuie făcut ceva mai mult pe acest segment.

Educaţi-vă copiii să-şi dorească să trăiască ÎNTR-O ŢARĂ CA AFARĂ.

Venim pe lume fie că aşa au vrut părinţii nostri, fie din pură întâmplare. Oricum ar fi, ne naştem. Începem cu bebeluşenia, continuăm cu copilăria, apoi adolescenţa, urmează maturitatea ( la unii) şi în final bătrâneţea (la toţi ăia care mai apucăm). Şi noi românii avem o zicală ” bătrâneţe, haine grele”. Înţeleaptă şi totodată dureroasă zicală.

De ceva vreme, merg la o doamnă (bătrânică) la un azil de bătrâni, pentru că cei trei copii ai dânsei sunt plecaţi în vacanţă. O să ziceţi : ei, ce-i cu asta? Păi să vă spun ce este.

Aici la azilul de bătrâni (cum se zice în România) Maison de repos (cum se zice aici) fiecare persoană are cameră individuală. O camera spaţioasă, cu sau fără terasă. O chicinetă cu placă electrică, frigider, chivetă şi dulap unde să-ţi ţii vesela. O baie dotată cu wc adaptat pentru oameni cu probleme şi cadă. În cameră, televizor, dulap pt. haine etc.

Infirmiere care ştiu în detaliu fiecare năbădaie a fiecărei persoane care se află în acel stabiliment. Meniu super ok, zilnic. Lista cu meniul, care este la alegere, se publică la începutul fiecărei luni. Gustări, între mesele principale. Baie facută o data la două zile, haine spălate, călcate şi puse în dulap, pe umeraşe. Acum, pe căldurile astea, toţi cei ce au dorit, au fost scoşi în grădină, unde li s-au dat fructe reci, sucuri naturale şi la unii cafea. Infirmierele ştiu cine vrea cu frişcă, cine cu zahăr, cine fară zahăr şamd. Costuri lunare 1500 de euro. Da, aţi citit bine. 1500 de euro/persoană. Şi cred (nu bag mâna-n foc că este aşa) sunt private. Cred că au şi subvenţii de la stat. Nu am întrebat, ca să nu deranjez.

Şi acum România. TOT dar absolut TOT ce scriu despre acest sistem în România este trait şi înainte de a veni în Belgia şi cineva îl trăieşte si acum, dar nu alături de mine ci de frate-meu. În salon de la 3 la 6 persoane. Un singur wc şi o cadă. WC -ul neprevăzut cu bare de ajutor. Te poţi aşeza, bine, nu te poţi aşeza, faci pe tine şi stai aşa până vine cineva sa te ajute să te schimbi. Există (dacă există) un medic generalist, cu program fix de 8 ore. Dacă ai ghinion să ţi se facă rău, după ce pleacă medicul, ăla eşti. Aştepţi până dimineţă, dacă nu dai colţul între timp.

Personal puţin, foarte puţin şi nespecializat. Merge la muncă cu greaţă, scarabă, gândindu-se mai mult la necazurile lui cotidiene. Şi aşa se ajunge ca un bătrân cu hachiţele lui să fie bruscat, dezagreat, catalogat, nebun sau prea pretenţios.

Mâncarea, de toată praştia. Dacă nu-ţi adduce nimeni de acasă, fie nu mănânci, fie dacă chiar te răzbeşte rău de tot foamea, mănânci doar ca să nu fie stomacul gol. Un frigider comun pt. aproximativ 10 persoane şi ăla undeva pe la bucătărie, unde un om care se deplasează cu greutate nu prea ajunge. Iarna, da este cald în saloane, dar vara, e vai şi amar de bieţii oameni. În 2014 au venit nişte tineri din Olanda, care au muncit 2 luni la ei în ţară şi cu banii câştigaţi, au cumpărat material pentru a confecţiona draperii, care să-i mai protejeze de soare. E POSIBIL AŞA CEVA?

Costurile plătite lunar de către fiecare persoana cazată într-un asemenea stabiliment 1300 lei/lună. Nu faceţi paritatea leu – euro aşa cum sunteţi obişnuiţi. Într-o altă postare o să va explic şi de ce.

Nu ştiu ce suflet aveţi voi şi cum gândiţi că ar trebui să trăiască un bătrân, care a muncit ani buni, ca să aveţi voi o viaţă cât de cât decentă. Un om, care a plătit impozite şi taxe statului roman. Da, e o realitate. Noi muncim şi nu avem timp suficient să ne ocupăm de ei. Dar cei ce iau salarii ca să se ocupe de ei, de ce nu o fac cu responsabilitate, blândeţe şi compasiune? Şi nenorociţii ăia care fură pe rupte în ţară, de ce nu-şi fac timp să vadă şi aspectul ăsta? Amărâţii ăştia care trăiesc ca vai de lume, au muncit şi au construit o ţară, pe care cei de la guvernare, începând din ’90 au furat-o bucată cu bucată.

CINE NU ARE BĂTRÂNI SĂ-ŞI CUMPERE.

      Şi ei fac parte din viaţa noastră şi din lumea în care trăim.

Luptaţi şi pentru ei  DACA VREŢI O ŢARĂ CA AFARĂ

    Va urma.

 

 

 

Hai că vă stresez de ceva vreme. Intenţia mea nu este de a vă stresa. Este focusată spre a vă arăta că se poate şi altfel. Trebuie doar să vreţi şi să luaţi atitudine. Azi aş vrea să va povestesc, că puteţi avea un sistem sanitar super decent. Să nu vă mai fie frică, de ce se poate întâmpla, atunci când voi sau un apropiat al vostru ajunge să apeleze la serviciile sistemului medical din România.  Aspectele pe care vi le înşirui aici, le-am verificat şi trait PERSONAL.

Sincer, nu ştiu dacă a fost mai multă şansă, sau mai mult ghinoin. Eu optez pentru ultima varinată.În 2016, pe 3 ianuarie, m-a pus gaia să merg la patinoar. Patine închiriate ( cam mărişoare pentru piciorul meu) şi gheaţă de toata praştia. Reuşesc admirabila performanţă să cad şi mai ridică-te dacă poti. La patinoar nişte neica nimeni, pe post de prim ajutor. Nu a ştiut tolomacul ăla, nici măcar cum să pună pe mână, chestia aia cu care-ţi măsoară tensiunea. În fine, vine salvarea, ajung la spital cu „nino-nino” şi aici au început uimirile.

Eram aşteptată, cu foaia de date personale pregătită şi cu pilule anti durere. Ce aşteptat pe holurile spitalului? Ce, asistente care aşteaptă plicul, ca să te bage-n seamă? Ba mai mult, cum nu mergeau telefoanele personale la primiri urgenţe, o asistentă s-a oferit foarte amabila să mă ajute să sun la orice persoană vreau, ca să anunţ că sunt în spital. Dusă la radiografie cu scăunelul rulant, deşi io aveam probleme cu umărul şi nu cu picioarele. După toate investigaţiile trebuincioase, inclusive analize complete, care arătau că sunt sănătoasă tun, sunt întrebată : doriţi la comun sau rezervă? Io, săracă nevoie mare, zic : comun. După aceea am aflat şi am văzut, că aici salon la comun înseamnă 2 paturi, duş şi wc pt. 2 personae, seif, unde să-ţi pui lucrurile de valoare şi televizor, pt. fiecare occupant.

Peste noapte (înainte de operaţie) vine asistenta şi mă trezeşte din 3 în 3 ore ca să-mi dea calmante. Îi explic, că nu am nevoie. Ea, nu şi nu. Trebuie luate ca să nu vă doară mai rău. Postoperator, constat : infirmiera ( echivalentul asistentei medicale din România) vine şi mă întreabă dacă am nevoie de ceva. La 6 seara se schimbă tura. Vine altă infirmieră şi mi se prezintă cu nume şi prenume şi-mi spune că o pot chema când vreau. Vine masa de seara şi mi se pregatesc sandwich-urile, mi se pune zaharul în cafeaua decofeinizată şi se stă în uşa salonului să vadă dacă mă descurc. Vine dimineaţa, altă asistentă, altă prezentare, luată pe sus şi dusă la spălat din cap până-n picioare. Plus intrebarea: vă ajut să staţi la wc? Asta mai lipsea.  A doua noapte după operaţie, mă încearcă durerile postoperatorii şi pe la 2 noaptea meg să cer un calmant. Şi ce găsesc? Infirmierele făceau rapoarte, una din ele pregătea medicamentele pt. dimineaţă. NU DORMEA NIMENI DIN APARATUL MEDICAL. Nu vă vine să credeţi? Ba să credeţi.

După ce am ajuns acasă, infirmiere, care veneau să ma ajute la igiena personală, kinethoterapeut, taxi special pt. vizitele la control. Toate platite de statul Belgian, în baza asigurării medicale.

Aveţi aşa ceva în România? Sigur, NU. Nici măcar la privat. Ce aţi putea să faceţi pentru aşa ceva? Deşi nu se cade să vă dau sfatul ăsta, dar faceţi SCANDAL. Dacă ajungeţi la spital şi-i vedeţi stând la poveşti, spuneţi-le că de povestit se povesteşte după orele de program. Dorm noaptea? Bateţi-le în uşă şi când o deschid, aruncaţi o găleată de apă rece peste ei, ca să se trezească. Vor şpagă (bani, cafea,ciocolată şi alte cele) filmaţi-i cu telefonul şi PRONUNŢAŢI-LE NUMELE  în timp ce-i înregistraţi. Sesizaţi organele abilitate  şi obligate prin lege, să vă facă dreptate.

Au ieşit în stradă pt. salarii mai mari. cei din sistemul medico-sanitar din România.Ştiţi cât câştigâ aici o asistentă medicală? Maxim 2200 de euro/lună din care plăteşte chirie, utilităţi , mâncare, şcoala copiilor şi alte cele. Şi după ce pleacă bolnavii din salon ( externaţi) scot paturile, spală pe jos, schimbă lenjeria, deci tot tacâmul.

Ştiţi că toţi gândacii ăia care vă umblă prin saloane, pe mâncare, haine şi pe voi, pot fi stârpiţi cu Fluorex. Da, praful ăla alb care se foloseşte la stingătoare. Nimeni nu s-a interest de asta. Au preferat să plătească bani grei, pt. apă chioară, aruncată în baza unui act constatator.

Ştiţi ce salarii au cei de la Casele judeţene de sănătate şi de la nivel central? Echivalentul a minim trei pensii medii, adica echivalentul pensiilor sau salariilor, cumulate, ale pacienţilor dintr-un salon din spitalele româneşti. Consideraţi, că e corect, faţă de voi cei mulţi şi nevoiaşi?

Dragii mei, luaţi atitudine. Nu merge cu poliţia şi alte instituţii abilitate şi obligate să vegheze la respectarea legii? Apelaţi la presă. Încă, mai este în România presă echidistanta şi decentă.

Vă rooog !!!! Chiar vă imploooor !!!!! Nu vă mai lăsaţi călcaţi în picioare şi umiliţi. Mulţi dintre voi câştiga banii de şpagă daţi  în sistemul medical românesc, într-o lună de muncă. Nu ştiţi cum şi ce să faceţi? Nu vă întrebaţi vecinii, prietenii sau chiar rudele. Luaţi decizia singuri, sau consultând un avocat. De ce să faceţi asta?Adică în linişte şi în secret? Pentru că „pisica cu clopoţei, nu prinde şoareci”.  Bine aştia nu sunt şoareci, sunt hiene.

Vă doresc să fiţi sănătoşi şi feriţi de sitemul medical românesc. Dar, dacă l-aţi cunoscut până acum şi nu v-a plăcut, luaţi atitudine. Nu vă fie frică.

Sănătoşi şi curajoşi  sper, nu numai să doriţi dar să şi faceţi tot ce trebuie pentru a nu mai scanda la mitinguri VREM O ŢARĂ CA AFARĂ !

Va urma.

 

Continuăm şi azi cu sfaturile. Nu ştiu dacă vă folosesc şi le luaţi în seamă, dar eu am sa scriu. Cei ce vor zice că bat câmpii, peste câţiva ani îmi vor da dreptate. Nu de alta, dar zodia mea le cam are cu previziunile. 😀

Deci, după animale urmează „verdeaţa”.  Măi oameni buni, aici, după luni de călduri insuportabile şi secetă, belgienii au intrat în panică. Deşi apa-I foarte scumpă şi preţul se calculează dupa numărul de locuitori la adresă (e o poveste întreagă cu calculul preţului la apă) dimineaţa se trezesc cu noaptea-n cap să-şi ude petecul de iarbă şi plantele din curte (grădină).

Văd de ceva vreme, dezastrele din România. Apăi dragilor, nici nu aţi căpătat pe cât meritaţi. V-aţi făcut case pe malul apei ca să aveţi scurgere directă(în albiile râurilor)  de la baie, wc şi bucătărie. Puteaţi să vă faceţi case în vatra satului şi fosă septică O curăţaţi de 2 ori pe an, iar acum eraţi bine mersi.

Ba mai mult, aţi votat promisiuni, şi acum edilii voştri fac punga mare. Cereţi – gaze naturale, că România are din belşug şi mai nou dă la export. NU mai faceţi focul cu lemne. Fiecare buştean pus pe foc, înseamnă apă din belşug în casa voastră. Aţi verificat vreodată, dacaă lemnul ăla pus pe foc e taiat legal? Sigur, NU.

Aici, am văzut nişte lucruri, care la început m-au băgat în ceaţă  Nişte copăcei, plantaţi în mijlocul trotuarelor, şi cu nişte tuburi lângă ei.. La început nu am intuit rolul acelor tuburi. Am vazut ulterior, maşinile primăriilor, care puneau apă în acele tuburi. Sunt destinate pentru a uda pomii, pană la rădăcină.

Ca să ajungi dintr-o comună (cartier- în România) în alta, treci prin pădure. Sunt copaci şi crengi tăiate cu cap şi NIMENI dar absolut NIMENI nu se atinge de ele. Vrei să-ţi faci grătar, te duci si cumperi lemne de la magazine. Vrei să-ţi faci focul cu lemne, te duci si cumperi de la firmele autorizate.

Şi ute aşa, aici nu prea există inundaţii, deşi plouă (de obicei)  ZILNIC. Pădurea şi verdeaţa fixează solul şi reţine apa care este în excedent.

Deci dragilor OCROTIŢI NATURA. IUBIŢI-O !!! Gândiţi-vă (dacă mai puteţi) că aveţi nepoţi. Trebuie să trăiască într-o lume curată şi aerisită.

Băgaţi la cutiuţa superioară (la cap- adică) dacă VREŢI O ŢARĂ CA AFARĂ.

Va urma.

 

 

          Azi,poate şi mâine, despre educatie, civilizaţie. omenie şi verticalitate. Şi din start îmi cer scuze dacă expunerea va fi un pic, haotică, dar sunt atât de multe de discutat despre aspectele astea, încât nu ştiu dacă le pot expune coerent.

        Toate cele patru enumerate mai sus sunt  legate între ele. Unele. Deci educaţia nu implică automat şi civilizatia. Omenia nu este condiţionată de civilizaţie şi educaţie dar verticalitatea aparţine, bipezilor, care zice-se că au coborât de mult din copaci.

De când sunt aici, am văzut că se poate şi altfel. Vrei să-ţi fie bine, atunci fă bine. Aici lumea ocroteşte viaţa . Ocroteşte OMUL, animalul şi plantele. Imi place oraşul ăsta pentru că e verde. VERDE, peste tot. Acum de când cu seceta s-a mai schimbat peisajul. Am rămas mască, când am vazut în mijoacele de transport în comun, că urcă oamenii cu animale (mai ales câini, că mâţele sunt în cuşculii speciale) şi câinele ocupă loc pe scaun. Asta dacă sunt locuri libere. Nimeni, dar absolut nimeni nu a comentat sau nu comentează. Dimineaţa la ora 6:00 pe stradă vedeam caserole cu mâncare pentru pisici, cu lapte şi apă. Aici dacă ţi-ai luat animal de companie şi nu te porţi frumos cu el, te reclamă vecinii, vine Poliţia animalelor, face anchetă şi dacă ei consideră că nu meriţi să ai animal, ţi-l ia, îl duce la refugiu, îţi trânteşte o amendă de te doare sufletul şi-ţi interzice şi să mai deţii animal pe o anumită perioadă de timp.

Animalele (dacă nu sunt în canisă pt. reproducere) MUSAI să fie sterilizate. Şi uite aşa, nu sunt nici câini vagabonzi, nici mâţe urlătoare, nici, nici, nici. Aici nu te înjură nimeni dacă îngrijeşti pe stradă un animal „evadat” sau pierdut. Nu bate nimeni animalul care-şi aşteaptă stăpânul la uşa magazinului sau mâţa care de atâta bine, o fugit de acasă.

Dacă şi în România ar exista Poliţia animalelelor şi bineînţeles şi-ar face treaba, nu aţi mai urla în gura mare că nu puteţi ieşi pe stradă din cauza maidanezilor. Dacă guvernanţii români şi-ar dori ca şi voi să trăiţi într-o ţară ca afară ar adopta legi adevărate şi aplicabile, pentru fiecare deţnător de animale. Sterilizare, initial cu bani publici, şi în câţiva ani aţi scăpa de belele. Dar, nu. Noi stăm la crâşmă-n sat şi bem pe datorie până ne vine socialul şi ne doare la bască de ce se întâmplă în ograda noastră.

Şi un alt fapt „divers”. Aici dacă eşti proprietarul unui apartament la bloc, nu ai nevoie de acceptul vecinilor să ţii animal în casă. L-ai luat, e al tău şi gata. Nu cârâie unul de ce latră câinele sau de ce miaună mâţa. Mai sunt şi din ăia care închiriază locuinţe, cu condiţia „fără animale sau chiar fără copii”. Ei, dacă-I faci ăluia reclamaţie la poliţie, îi interzice închirierea imobilelor pe o perioadă de la 1 la 5 ani.

Tot ce am scris mai sus tine de .OMENIE, EDUCAŢIE ŞI CIVILIZAŢIE.

Fiţi OAMENI CIVILIZAŢI dacă VREŢI O ŢARĂ CA AFARĂ .

Va urma