Publicat de: Valentina Gabriela Dumitrescu | octombrie 10, 2011

Oglinda

Indragim aproape instinctiv fapturile care corespund standardelor noastre, evident subiective, de frumusete … interioara si exterioara …
                            
Oglinda lui Gandhi
 
 
 
 
 
 
 
Nu stiu daca este adevarat sau nu, dar se spune ca cineva l-ar fi intrebat pe Gandhi in legatura cu factorii care distrug fiinta umana si ca el ar fi raspuns:
 
Politica fara principii, placerea fara angajament, bogatia fara munca, intelepciunea fara caracter, afacerile fara de morala, stiinta fara umanitate si rugaciunea fara caritate.
 
Viata m-a invatat ca lumea este amabila daca eu sunt amabil; ca persoanele sunt triste daca eu sunt trist; ca toti ma iubesc daca si eu ii iubesc; ca toti sunt rai daca eu ii urasc; ca exista fete zambitoare daca eu le zambesc; ca exista fete amarate daca eu sunt amarat; ca lumea este fericita daca eu sunt fericit; ca lumea se supara daca eu ma supar; ca exista persoane recunoscatoare daca eu sunt recunoscator;
 Viata este ca o oglinda: daca zambesc, oglinda imi intoarce zambetul.  
 Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.
Cine vrea sa fie iubit, sa iubeasca!
 
Unicul motiv sa fii fericit este pentru ca tu hotarasti sa fii fericit.
 
 Asta a scris  el, Gandhi.
 Regret ca nu am existat eu pe vremea cand traia el, sau ca nu a trait el pe vremea cand inca mai exist eu. Mi-ar fi placut sa ma intalnesc cu un asemenea om, si sa-l intreb „ce oglinda ai dumneata?”.
    O fi avut marele Gandhi o oglinda mai speciala.  De ce-mi pun intrebarea asta?
    Pai si eu ma uit ,vrand, nevrand in fiecare dimineata in 2 oglinzi. In cea de la dulapul din dormitor si in cea de la baie. Si pot eu sa-mi agat coturile gurii in varful capului, ca sa am un zambet larg, ca viata tot nu-mi zambeste.
   In zilele noastre:
     – daca esti amabil cu cei din jur te iau de fraier-in cel mai fericit caz-sau chiar de prost.
     – daca esti trist, susotesc pe la spate ca iar iti dai aere si vrei atentie sporita din partea lor.
     – daca incerci sa iubesti (nu pe toata lumea, ca ai avea nevoie de o inima cat Universul)  iti pune eticheta de mai stiu eu, ce si cum.
  Sar peste etapele  cu fete amarate si fete triste, cu recunostinta, si cu supararea.  De ura nu pot vorbi pentru ca pana acum nu am incercat NICIODATA sentimentul asta. De dispretuit, am dispretuit oameni de langa mine.
In cea ce priveste fericirea ta, se pare ca marele Gandhi a trait cumva chiar rupt de lume.
   Pai cand esti fericit, cei din jur te invidiaza. Ar fi in stare sa te manance cu fulgi cu tot daca ar putea. Cum sa ai tu mai mult ca ei? Nu ma refer doar la partea materiala.
 In concluzie „pot eu sa rad in fata oglinzii pana ma doare burta”  ca nu se intampla ce zice Gandhi.
    In cel mai bun caz o sa rada si oglinda de mine pana se face tandari.
   In rest tot ceea ce spune despre factorii care distrug fiinta umana este perfect adevarat. Uitati-va in jurul vostru si veti vedea ca asa e.
 
Sa fiti iubiti si intelepti.
 
 
 

 

Răspunsuri

  1. Ceva-ceva știa el, Gandhi ăsta.
    Adevărurile astea ar fi valabile dacă le-ar practica întreaga umanitate. E un deziderat mai mult decât o posibilitate fezabilă.
    Și-apoi, dacă ne gândim câtă iubire a vărsat el în Univers și cum a murit… parcă simțim nevoia să ne gândim și altfel la cele spuse de el. Cam ca tine acum, de pildă. 🙂


Lasă un comentariu

Categorii