Spontan. Spontaneitate.

         Nu am să înşirui definiţiile, confom DEX, pentru că îmi închipui că le ştiţi. Ma bucur doar că, de multă vreme românii,care nu au mai dat dovadă de aşa ceva, s-au dezmeticit. Au devenit SPONTANI.

 Am urmărit cu, regret şi dezgust, tertipurile iniţiate de unii pentru a privatiza SMURD. Pe Facebook, daca puteam dădeam o sută de mii de „like” pentru a nu se vota legea. Dar am reuşit măcar să las câteva comentarii, care nu ştiu cât au contat, dar mie mi-au dat senzatia că sunt  – LIBERĂ. Adică pot spune ce gândesc.

De ce am făcut asta?

Pentru că acum câţiva ani, am urmărit pe postul naţional de televiziune emisiunea Doamnei Eugenia Vodă : PROFESIONIŞTII. Şi acolo l-am văzut pe Domnul Raed Arafat, un om atât de mulţumit, de încânat, şi de îndrăgostit de ceea ce a realizat, încât ziceai că el a cucerit întreg Universul. A povestit atunci câte piedici i s-au pus în Cluj, când a vrut să demareze acţiunea SMURD, şi câtă înţelegere a găsit  la Târgu Mureş. Radia de fericire. In noaptea aceea la ora târzie la care s-a terminat emisiunea, nu-mi venea sa cred ca un străin, care doar a studiat in România, s-a putut îndrăgosti de ţara asta într-atât încât să-i pese de ce se întâmpla cu poporul ei. Şi am mers la culcare zicând cu voce tare ” Jos pălăria Domnule Arafat”

 Şi pentru că în săptămâna care se încheie, am mai surprins pe la posturile de televiziune, talk-show-uri, unde a fost invitat, mi-a fos dat să văd un Raed Arafat, dezamăgit, care chiar nu mai avea putere să lupte pentru idealul lui.

 Şi de atunci îmi pun întrebarea : MERITĂM NOI ROMÂNII OARE TOT CE AVEM?

 E de-a dreptul strigător la cer să privatizezi un serviciu public destinat să salveze vieţi. Scuzati ironia,dar nu mă pot abţine : ce au gândit CRETINII care au iniţiat legea? Ajunge echipajul de la descarcerare la locul unu accident, şi nu face nimic până nu se achită taxa de descarcerare? Chiar nu mi-am putut închipui că există atata prostie şi răutate în ţara asta.

 M-am bucurat aseară când am văzut o mână de bucuresteni adunati spontan  in Punctul zero al capitalei pentru a-l susţine pe Arafat. Şi mă dezgustă comenteriile de genul : manifestarea nu a fost autorizată. Păi până obţineau bieţii oameni toate avizele, reuşeau monocefalii de parlamentari sa aprobe şi Legea privatizării armatei. Ar fi multe de comentat, dar o să mă strădui să iau legătura cu CTP. Poate reuşim unii cu condeiul, alţii cu puterea de convigere să schimbăm ceva in ţara asta. Ca să nu mai avem motive să citim bancuri de genul:  

 Un viermişor iese dintr-un rahat şi o întreabă pe maică-sa :

– noi putem trăi şi intr-un măr?   

Da dragul meu.

dar putem trăi şi într-o banană?

Da dragul meu.

şi atunci de ce trăim într-un rahat?

Pentru că asta-i ţara noastră.