Publicat de: Valentina Gabriela Dumitrescu | aprilie 23, 2020

Carantina, ţiglele, oile şi uleiul

De când cu gripa asta oblică şi galbenă, mulţi am intrat în „carantină” (vorba vine). Io, oficial din 19 martie, faptic din 18 martie, pentru că în 18 nu aveam clienti. În prima săptămână, băgat la somn ca de obicei, pe la ora 23, sau după şi trezirea la 4 fără ceva, că aşa-i la muncă.

Încet, încet, am început să mă trezesc mai târziu. Acum pe la ora 7:30. Şi dacă până mai săptămâna asta ieşeam din casă cam o data la 3-4 zile,  acum parcă m-a lovit şi acel simptom nespus al infectării cu covid.  Da, nu am scris intenţionat numărul 19 pentru că va fi şi 20 şi 21 şi şi.  Care simptom? Păi ăla că te mănâncă-n fund să ieşi din casă. Şi uite aşa am ajuns să-mi pun multe întrebări. Nu vă impacientaţi, că nu le pun cu voce tare şi nici nu-mi răspund singură. Îmi răspund alţii.

Deci, dacă tot număr scame şi văd fiecare fir de praf, mai ascult şi ştirile din România. Şi aici începe durerea. Medicul Săndesc, explica la Digi24, cu lux de amănunte, ce păţeşti, adică prin ce proceduri treci cînd ajungi la terapie intensivă. Tuburi în plâmâni, în trahee, ceva pe la inimă, încă ceva pe la stomac. Vaaaiiii, mamă. Şi au început să mă doară toate cele. Dar pe bune. Măini, picioare, gîtul (parcă înghiţisem un pum de ace cu gămălie) am avut cîteva puseuri de dispnee, dar mai accentuate decât de obicei.

Marţi dimineaţa, pe la ora 8, dupa o noapte întreagă de citit, văd că, mâinile, picioarele şi faţa sunt vinete. Zic eu, că e de la statul în pat, nesomn şi alte cele. Vine, tot la Digi24, o doamnă doctor, care a stat o lună în spital, diagnosticată cu COVID şi detaliază simptomele. Şi îmi aud urechile că pe lângă însuficienţa respiratorie, apare lividitatea. Să fac infarct, nu alta.

Am devenit maniacă. Am două termometre în casă. cu unul iau temperatura sub limbă, cu celălalt la sub braţ. Ăla din gură, întotdeuna arată mai mult. Prietenii ştiu de ce. :)) :)) Merg la cumpărături cu şerveţele îmbibate cu săpun. Şterg căruciorul de la magazin, pe toate părţile, iau produsele numai cu şerveţel impregnat. Ajung acasă şi am pus o lavetă din microfibră, impregnată în clor şi detergent de sol. Şterg încălţări. Las încălţările şi plasele la uşă. Intru în casă, dezbrăcarea şi iarăşi. Şters încălţări pe talpă cu şerveţele cu săpun. Ştres produsele, şters plasele.

Dar, nu port mască şi mănuşi. Despre asta o să scriu altă data, de ce.

Am ajuns la faza la care spăl terasa (cam 17 mp) de două ori pe zi. Am pus răsaduri, fac listă cu ce trebuie făcut prin cămăruţa în care stau şi intenţionat, nu le fac pe toate, ca să rămână ceva de făcut şi pentru ziua următoare. Am început să cumpăr mâncare pentru păsări şi o pun pe terasa de lângă mine. Mă bucură când văd porumbeii că se adună la ciugulit.

Când ies la ţigară pe terasă, am început să număr ţiglele care sunt pe studioul de deasupra mea. Nu prea ajung la o cifră exactă. Când nu pot să dorm, încerc faza aia cu numărat oile. Nici asta nu-mi iese.

Cert este ca am luat-o pe ulei, nu am toate ţiglele pe casă şi nici toate oile în turmă.

 

 

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: