Pastila de ras

Fratilor, o sa ziceti ca-s dusa rau cu pluta. Scriu pe blogul asta cam des, in comparatie cu unii,dar…. asta e. Pe aici pe la noi prin Ardeal pentru astia un pic mai sariti de pe fix, e o vorba „nu are toate oile acasa„.  Prea departe n-ati fi de adevar  daca ati crede asta. Cateodata am senzatia ca mi-am pierdut toata turma, dar e numai senzatia. Pot sa spun ca la semicentenarul de ani pe care i-am trait  INCA  SUNT  SUPER OK.

Motivul pentru care revin cu scrisul, este ca m-a pus necuratul sa intru de dimineata pe Facebook si ghiciti ce gasesc?  Draga de fiica-mea povesteste pe blogul ei (ca are si ea blog), tuturor, etapele parcurse si aventurile mele de internauta. Si le-a condimentat cu atat umor incat nu m-am putut abtine sa nu rad. Nu va mirati. Eu rad foarte rar. Nu prea am motive. Rasul ingrasa si eu prefer sa raman la cele 52 de kg pe care le am. Nu de alta dar si de la second hand daca mi-as reinnoi garderoba cu ţoale de marime mai mare, tot ar fi pentru mine un efort financiar deosebit.

As avea motive de ras ,daca m-as uita toata ziua in oglinda, dar nu ma uit. Si poza la profil daca va uitati bine lipseste. Nu de alta dar veau sa mai accesati blogul asta. Ma gandeam sa pun o poza cu TOM din desenele animate TOM&JERRY, ca si asa toata viata am fost ca si Tom. Au trecut belelele peste mine ca si tavalugul. M-au facut una cu pamantul, dar, m-am ridicat, m-am scuturat si am luat-o de la inceput.

Si tot nu am invatat in totalitate sa ma feresc de belele. Dar omul cat traieste invata si cand moare tot……..mort e.